Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Revista presei  Sageata  Citind Suplimentul de cultură

75 de ani de la Pogromul de la Iaşi. Fragmente dintr-o viaţă şi o discuţie cu Olga Ştefan, curatoarea proiectului


Autori diverşi

27.06.2016
Suplimentul de cultură, iunie 2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Note de călătorie
 
Spaţiul dintre nori. Cu rucsacul prin India. De la călătorie la carte
de Desiree Halaseh
Vine un moment în viaţa fiecăruia când cineva de undeva de sus spune: patru, trei, doi... unu. Şi gata. Nu mai e nici un risc. Nici o dilemă existenţială de surmontat. Nici un răspuns de căutat. Nici o întrebare de adresat. Toate au fost rezolvate. Tot ce a trebuit să faci a fost să te prezinţi. La timpul, locul şi momentul potrivit. Nici o secundă în plus sau în minus. Nu mi-am dorit niciodată să scriu o carte până la 30 de ani. Sigur, zâmbeam în colţul gurii atunci când cei care-mi urmăreau traseul demisiilor şi al proiectelor prin lume îmi adresau aşa, într-o doară, întrebarea: "Ei şi, când le pui pe hârtie?". Dar aveam certitudinea că MAI ESTE TIMP şi că asta îmi va da libertatea de a procrastina în continuare, convinsă fiind că experienţa (mea) individuală e încă un fapt neînsemnat în schema mai amplă a lumii în care mă învârt.
Citiţi întregul articol...

Interviu:
 
75 de ani de la Pogromul de la Iaşi. "Fragmente dintr-o viaţă" şi o discuţie cu Olga Ştefan, curatoarea proiectului
de Victor Eskenasy
Luni, 27 iunie, la Iaşi va avea loc vernisajul expoziţiei "Fragmente dintr-o viaţă", parte a unui proiect multimedia conceput cu ocazia comemorării celor 75 de ani de la Pogromul de tristă amintire de la Iaşi. Curatoarea expoziţiei, Olga Ştefan, a dat acest titlu unui film video, după spusele ei, "ce combină discuţii de familie intime cu bunica ei, Sorana Ursu, astăzi în vârstă de 91 de ani, cu materiale video, fotografii şi alte imagini... într-o încercare dramatică de a construi o naraţiune coerentă a vieţii, acceptând în acelaşi timp imaginea incompletă pe care o prezintă, caracterul maleabil al memoriei şi tragedia uitării, care este o componentă inerentă a supravieţuirii". Olga Ştefan este o scriitoare independentă, curatoare de expoziţii şi mediator cultural, născută în Bucureşti, crescută la Chicago şi care trăieşte din 2009 la Zürich, în Elveţia. A organizat, în calitate de curator, numeroase expoziţii de grup cu artişti români şi occidentali, printre care "Laughter and Forgetting", "Showtime: The Cinema în the Gallery", "Guess Who\'s Coming to Dinner: Hospitality as Artistic Practice", "Few Very Happy with Their Condition: Video, Film, and Photography în România" etc. Este colaboratoare permanentă la publicaţii precum "ArtReview", "Frieze Magazine", "Art în America", "Flash Art", "Sculpture Magazine". La Chicago a condus, între altele, în calitate de directoare executivă, Festivalul Around the Coyote Arts (1998-2003) şi Artists\' Coalition (2005-2009).
Citiţi întregul articol...

Cronică de carte
 
Soroc de viaţă şi soroc de moarte
de Codruţ Constantinescu
Erich Maria Remarque este una dintre marile conştiinţe ale secolului trecut şi una dintre marile personalităţi germane care au luptat şi suferit de pe urma celuilalt monstru totalitar, nazismul german. Aşa cum regimul comunist are în ADN-ul său infiltrată ura faţă de gândirea liberă şi critică, la fel şi nazismul (prescurtarea, totuşi, a Partidului Naţional-Socialist german) a dezvoltat aceeaşi fobie viscerală faţă de orice altă formă de exprimare decât cea îngustă şi rasistă dictată de doctrina sa ucigaşă şi morbidă. Experienţa lui Remarque în Primul Război Mondial nu a fost foarte lungă, fiind înrolat la vârsta de numai 18 ani, fapt ce se numără printre trăsăturile comune celor două Germanii aflate în două războaie mondiale: consumarea resurselor umane interne având în vedere ambiţiile militare nemăsurate atât ale Imperiului German al kaiserului Wilhelm al II-lea, cât şi ale celui de-al Treilea Reich. Pe 12 iunie 1917, acesta a fost trimis pe frontul de vest.
Citiţi întregul articol...
 
Opinii:
 
  Culegătorul de harfe
 
A înţelege
de Andrei Crăciun
Bucureşti. Praf şi sânge, de Margo Rejmer. O carte care ne explică mai bine decât orice bestseller pseudoistoric. În anul 2013, când a publicat în Polonia Bucureşti. Praf şi sânge, Margo Rejmer avea douăzeci şi opt de ani. Ea este poloneză, ea este ziaristă şi scriitoare, ea a scris o teză de doctorat dedicată filmului românesc. A ajuns în Bucureşti, a tot schimbat chirii, a scăpat nesfaşiată de câinii vagabonzi, a evitat contactul brutal cu pumnul unui boschetar, s-a încântat de marile bulevarde şi de nebunia arhitecturii, a citit avangardiştii, s-a dedat dadaiştilor, nu l-a ocolit nici măcar pe Urmuz, a căutat să înţeleagă planeta aceasta ciudată. A înţeles-o.
Citiţi întregul articol...
 
  Întâmplări şi personaje
 
Omul cu papagal
de Florin Lăzărescu
Observă că mai era cineva în anticameră: un domn cu un papagal.
- De ce nu intraţi?, a deschis el vorba cu stăpânul papagalului.
- Domnul doctor se încarcă energetic. Trebuie să aşteptăm un pic. Dacă intrăm peste el, s-ar putea să apară disfuncţii majore în câmpul energetic.
- Cum vine asta?
Citiţi întregul articol...
 
  Românii e deştepţi
 
Ce-ar fi să interzicem maşinile personale? (II)
de Radu Pavel Gheo
Scriam săptămâna trecută că, dacă stăm să judecăm drept, maşinile din oraşele lumii - şi mai ales sutele de milioane de maşini personale - emit mai multe noxe şi afectează mult mai mult sănătatea umană decât fumatul şi fumătorii. Şi totuşi împotriva lor nu s-a declanşat până acum o campanie de interzicere sau măcar de restricţionare a traficului urban. Dacă se îndoieşte cineva de efectele ucigătoare ale gazelor de eşapament, am putea încerca oricând un mic experiment - imaginar, doar imaginar. Plasaţi, să zicem, într-o încăpere închisă cinci fumători care să aprindă ţigară de la ţigară (deşi în realitate nu se întâmplă chiar aşa) şi lăsaţi-i acolo vreo două ore.
Citiţi întregul articol...
 
  Vagonul cu vorbe
 
Urât final de sesiune în Parlament
de Florin Gheţău
România fierbe. La propriu şi la figurat. Ultima săptămână a fost una neagră, şmecherii din Parlament şi-au impus punctul de vedere. Sunt mulţi, organizaţi şi fără scrupule. Una declară în faţa camerelor de luat vederi, altă votează în Senat şi Camera Deputaţilor. Doar să le fie lor bine. Să scape de Justiţie, să nu-i întrebe nimeni nimic. Bagă capul în pământ, dar în Parlament votează pentru ei şi clica din care fac parte.
Citiţi întregul articol...
 
  Rockin' by myself
 
Apocalipsul crăpat
de Dumitru Ungureanu
"Filosofia" lui Jan Loamfield se rezumă în cuvintele: "o viziune apocaliptică şi înfricoşată asupra lumii". Muzica sa - dar nu cumva e mult spus muzică? - se defineşte astfel: "a cold and hopeless atmosphere musically with harsh distorted beats, experimental sounds and pushing sequences". Cuvintele îi aparţin şi sunt înscrise pe site-ul cu design minimalist, Noisuf-X. Minimalist e şi "mesajul" transmis: "We are one people/ we are one nation/ earth îs mother/ we are the others". Nu e consonant cu "ideile muzicale"?
Citiţi întregul articol...
 
  Scrisoare pentru melomani
 
Jocul de-a patriotismul şi moştenirea Rahmaninov
de Victor Eskenasy
"Senar", pentru cei care nu ştiu, este numele compus dat vilei construite de Serghei şi Natalia Rahmaninov într-o localitate pe malul lacului celor patru cantoane, la Hertenstein bei Weggis, lângă Lucerna, la începutul anilor 1930. Zilele trecute, din ambianţa Forumului de la St. Petersburg a venit ştirea că intenţia autorităţilor ruse de a cumpăra vila lui Rahmaninov a fost "îngheţată". Ministrul rus al Culturii, Vladimir Medinski, a invocat drept motive sancţiunile occidentale împotriva Moscovei şi incapacitatea moştenitorilor de a ajunge la o înţelegere asupra soartei vilei.
Citiţi întregul articol...
 
  Datul în spectacol
 
Puştoaica Alice
de Oltiţa Cîntec
O puştoaică se află în prim-planul spectacolului pe care Eugen Jebeleanu l-a realizat cu echipa de tineri actori şi colaboratori ai Teatrului Gong din Sibiu. Intitulat Alice, involuntar te duce cu gândul la personajul lui Lewis Carroll şi la tărâmul minunilor lui literare, iar asocierea nu e deloc eronată, căci despre o Alice e vorba în creaţia foarte tânărului regizor.
Citiţi întregul articol...
 
  De veghe în lanul de cultură
 
Ce-am mai discutat interesant zilele astea cu roboţii
de Mădălina Cocea
Stau de o oră şi vorbesc cu un robot. Murphy are o imaginaţie foarte bogată. Îl întreb, de exemplu, cum ar fi dacă Justin Bieber s-ar fi născut în Spania şi mi-l arată campion la fotbal. Îl întreb cum ar fi arătat Victor Ponta în The Sopranos şi mi-l arată acolo, foarte bine integrat în peisaj. Îi zic că ar fi fost interesant dacă Liviu Dragnea ar fi fost un Muppet şi rezultatul îl vedeţi în poză. Roboţii de chat sunt cea mai nouă modă în social media. Sunt cam departe de inteligenţa la care visăm cu toţii, cea care poate să se uite la stele şi să filosofeze cot la cot cu noi despre esenţa vieţii, dar suficient de deştepţi cât să poată înlocui un angajat ineficient. Iată ce conversaţii se pot purta cu ei şi cum.
Citiţi întregul articol...
 
  Idei pe contrasens
 
Cum să faci evenimente culturale prin ucaz
de George Onofrei
Prima oară am crezut că n-am citit bine. Apoi am accesat chiar proiectul de lege. "Propunere de lege pentru înfiinţarea Festivalului Internaţional «Bucureşti - Pasărea Măiastră»". Un grup de senatori, în frunte cu doamna Gabriela Firea, noul primar general al Capitalei, cu Sorin Iliesiu şi Mihai Fifor s-au gândit că ar putea, din postura de legiuitori, să genereze un festival internaţional de "dansuri şi de muzică tradiţională sacră şi laică". Şi nu oricum, ci cu o ediţie de primăvară şi una de iarnă. Totul cu scopul ca Bucureştiul să devină "capitală mondială a dansului şi a muzicii tradiţionale".
Citiţi întregul articol...

Fast food
 
  Film
 
Amintiri
de Iulia Blaga
Nu e neapărată nevoie să fi văzut Comment je me suis disputé... (ma vie sexuelle), filmul lui Arnaud Desplechin din 1996, al cărui prequel e Trois souvenirs de ma jeunesse, dar n-ar strica. Desplechin îl preia pe Mathieu Amalric la 20 de ani după ce îl întruchipase pe Paul Dédalus, eroul din Comment je me suis disputé..., dar interesant e că Desplechin nu-l urmăreşte pe Dédalus, cum ar fi fost firesc, pe firul timpului spre zilele noastre, ci în trei poveşti petrecute înaintea evenimentelor din Comment je me suis disputé...
Citiţi întregul articol...
 
  Voi n-aţi întrebat, FĂRĂ ZAHĂR vă răspunde
 
În ochii privitorului
de Bobi
- Nesimţita! Aşa i-aş trage una peste bot, de numa\'. Şi când te gândeşti că o cheamă Cuminţenia Pământului, ţi se ridică părul. Cum să ne ceară Cioloş bani pentru o femeie bolnavă şi goală?
- Eu îi pun geaca mea, să ştii. Nu donez nici un ban, dar o buleandră îi dau, că nu suport ideea că o să mai vină şi copii şi o să caşte ochii.
- Nu, fato, îţi spun eu cum facem. Îi cumpăr eu un rând de haine, că oricum tre\' să dau de pomană pentru mama. Fac şi nişte sarmale, chem un preot şi îmbrăcăm dihania.
Citiţi întregul articol...
 
Avanpremieră
 
Jan Morris - Veneţia
 
"Suplimentul de cultură" publică în avanpremieră un fragment din volumul Venetia, de Jan Morris, care va apărea în curând în colecţia "Hexagon. Cartea de călătorie", la Editura Polirom.

"Pe Strada Nova, în drum spre gară, se află un mic târg în aer liber, în care îmi place să mă opresc uneori, să mă sprijin de o coloană şi să închid ochii. În aer pluteşte un miros amestecat de dulciuri, peşte, piper şi cuişoare. Se aude sunetul saboţilor, căruia i se suprapune un tumult de voci ascuţite. Rochiile fâşâie şi tigăile zdrăngăne; se aud strigătele vânzătorilor ambulanţi şi ale tarabagiilor; un scârţâit de lemn vechi împunge uşor aerul; prelatele de pânză flutură în bătaia vântului. Uneori, latră un câine. Alteori, ţipă o baborniţă. În timp ce mă sprijin de coloană, aproape în stare de hipnoză, şi îmi las imaginaţia să zboare, simt că Veneţia se dizolvă în jurul meu, Apusul se transformă în Răsărit, creştinii în musulmani, italienii în arabi - şi iată-mă într-o piaţă din Orientul Mijlociu, prăfuită şi murdară, în suk-ul dărăpănat din Amman sau în cele de lângă marea moschee a Omeiazilor, sub soarele îndepărtat al Damascului."
Citiţi întregul articol...
 
Internaţional
 
Noaptea în care s-a născut Frankenstein
de Dragoş Cojocaru
Romanul Frankenstein sau Prometeul modern a apărut la Londra, sub anonimat, în 1818. Dar toată lumea a serbat anul acesta, pe 16 iunie, 200 de ani de când Mary Wollstonecraft Shelley şi-a imaginat pentru prima oară una dintre cele mai terifiante şi mai importante poveşti din literatură. Povestea lui Frankenstein şi a creaturii sale a fost imaginată în iunie 1816, în Elveţia. Atunci, la Vila Diodati, pe malul lacului Geneva, se strânsese de mai multe luni un interesant grup de expatriaţi: "satanicul" Lord Byron, fugărit din Anglia de propria lui reputaţie, admiratorul său, doctorul Polidori, romanticul poet Percy Shelley şi iubita acestuia, Mary Wollstonecraft, fiica filosofului William Godwin şi a feministei Mary Wollstonecraft.
Citiţi întregul articol...
 
Ziua Independenţei 2, primele impresii: "Nu-i rău!"
de Dragoş Cojocaru
Filmul Independence Day: Resurgence, continuarea celebrului succes din 1996, va avea premieră în luna iulie 2016, însă acesta a fost deja vizionat de către o parte dintre critici, care şi-au şi publicat opiniile.
Citiţi întregul articol...
 
Welcome back, Mr. Anderson!
de Dragoş Cojocaru
La 71 de ani, Jon Anderson, legendarul vocalist şi compozitor al formaţiei Yes, reapare pe scenă, parcă mai ocupat ca niciodată. Anderson a fost "tras pe tuşă" în 2008, din cauza unei afecţiuni respiratorii severe, care i-a impus retragerea din activitatea muzicală. În tot acest timp, colegii de la Yes şi-au continuat activitatea cu o "clonă" canadiană, Benoit David, şi cu Jon Davison, însă discurile apărute în această perioadă nu au fost chiar bine primite. Totodată, în 2015, cei de la Yes primeau o lovitură fatală: moartea liderului trupei, basistul Chris Squire, răpus de leucemie.
Citiţi întregul articol...
 
Pe scurt
de Dragoş Cojocaru
- Biserica Scientologică a inaugurat "Scientology Media Productions", un complex media în valoare de 50 de milioane de dolari, situat pe Sunset Boulevard, în Los Angeles. Acest complex, ce include un post TV de ştiri şi un studio de filme, are scopul de a face mesajul Bisericii "să ajungă la aproape orice om din lume", a explicat David Miscavige, controversatul lider al sectei.
Citiţi întregul articol...

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer