Partida de la Bordeaux nu a fost nici pe departe spectacolul suprem al fotbalului, aşa cum poate unii dintre noi se aşteptau. Meciul a dat senzaţia unei lupte precaute în care doi scrimeri aproape că se fereau unul de celălalt, pentru ca adversarul să nu aibă ocazia să contraatace decisiv. În mod natural totuşi, Germania a arătat ca echipa mai solidă, ţinând mai mult de minge şi aducând mai mulţi jucători în jumătatea adversă. Mişcările ei ofensive au fost însă anulate de italieni, care au încercat să practice acelaşi joc de viteză care i-a ajutat să învingă Belgia şi Spania mai devreme în turneu.
După ce prima repriză nu a produs nici un gol, părea că oricare din echipe va înscrie prima va câştiga. Germania a făcut-o la jumătatea părţii secunde, când o pasă a lui Mario Gómez l-a eliberat pe Jonas Hector pe partea stângă. Centrarea acestuia a fost deviată şi a căzut în locul potrivit pentru ca Mesut Özil să lovească decisiv din alergare din mijlocul careului. Italia a părut să nu se regăsească şi pentru câteva minute Germania a dat senzaţia că poate să-şi mărească avantajul, dar apoi, Jérôme Boateng a comis un henţ în propriul careu, iar fundaşul Leonardo Bonucci - care nu mai bătuse un penalti în toată cariera sa - a egalat de la punctul cu var.
La capătul a 120 de minute de joc, cele două echipe nu au putut fi despărţite, astfel încât a urmat loteria loviturilor de la 11 m. Ocazia a produs un spectacol remarcabil, cu şase din primii zece executanţi ratând, ducând ambele seturi de fani de la agonie la extaz. A urmat o serie de câte trei reuşite din partea ambelor echipe, până când Matteo Darmian şi-a văzut şutul respins de Manuel Neuer. Hector a strecurat mingea la limită pe sub braţul lui Gianluigi Buffon, iar Germania s-a calificat în semifinale, de unde nu lipseşte din 2004 încoace la vreun turneu final al Campionatului European sau Cupei Mondiale. Fotbalul: acest joc simplu în care 22 de oameni aleargă după o minge, iar la sfârşit câştigă mereu nemţii.
Meciul în sine a fost departe de a fi unul clasic, de adus aminte, însă loviturile de departajare au adus momente de tensiune maximă. Pentru Italia, un parcurs remarcabil ţinând cont de lotul avut la dispoziţie se încheie cu o înfrângere dureroasă. Nimănui nu-i place să vadă echipe pierzând după lovituri de la 11 m. Germania a arătat mai umană decât în alte ocazii, dar continuă să aibă prima şansă la câştigarea trofeului. Următorul pas va fi să elimine fie Islanda, fie ţara gazdă, Franţa.
Rezultat:
Bordeaux: Germania - Italia 1-1, 6-5 d.pen. (Özil 65' / Bonucci 78' pen.)
3 iulie 2016: Franţa - Islanda, Saint-Denis, ora 22
O partidă dintre Franţa şi Islanda ar putea avea foarte bine loc în preliminariile unui turneu final şi ar putea fi considerat una dintre cele mai uşoare pentru francezi. Iată totuşi că ne aflăm în situaţia în care cele două se luptă pentru un loc în semifinalele Campionatului European. Islanda, un vulcan care pluteşte agăţat de Europa la 2.000 de km de Paris, reprezintă relevaţia acestui turneu, ajungând în sferturile de finală printr-o dăruire totală, o ambiţie nemărginită şi un spirit de echipă remarcabil. A făcut-o la prima sa prezenţă la un turneu final, reprezentând o ţară cu populaţia unui cartier parizian.
Ca şi când nu ar fi fost îndeajuns de inferioară din toate punctele de vedere, Islanda va fi nevoită să joace şi pe teren francez, pe stadionul echipei naţionale a Franţei, Stade de France din Saint-Denis. Ea va fi susţinută de aproape 10% din populaţia ţării, încercând o nouă minune după eliminarea Angliei în optimile de finală. Islanda a devenit de-a lungul turneului acesta, împreună poate cu alte câteva ţări mici care au impresionat, favorita fanilor neutri. Pe bună dreptate.
Islandezii practică predominant un joc defensiv, dar în ciuda acestui fapt, sunt una din cele doar două echipe care au înscris în fiecare meci al lor la acest turneu. A doua este Ţara Galilor. Statistica spune multe. Islanda va trebui să facă faţă Franţei, una din marile puteri ale Europei, dar care a arătat că e departe de forma de speriat la care se aşteptau mulţi. Totuşi, diferenţa dintre cele două ar trebui să se facă simţită. Franţa are jucători mult mai tehnici şi mai experimentaţi şi nu ar trebui să aibă probleme în a dezbina apărarea organizată islandeză. Se va sfârşi minunea nordică, sau va continua entuziasmant?
Sursa foto: Facebook UEFA EURO
Dan Dracea este jurnalist sportiv. Îl puteţi urmări pe Facebook sau Twitter @DDracea.
Noul său proiect, Zecarul, poate fi citit pe site-ul său personal.