Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Piaţa de carte s-a schimbat semnificativ în ultimii ani


Mihaela Pascu, un interviu cu Ana Şerban

03.03.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
"Ce facem noi e actul întâi, se descurcă de acolo personajele principale când se ridică cortina", povesteşte Ana, când vorbeşte de vânzarea de carte. Citind răspunsurile ei, mă conving, pentru a câta oară, că unele cuvinte vin cu propria lor muzică. La doar 25 de ani, Ana Şerban, specialist în marketing, demonstrează că studiile făcute în Copenhaga nu au reuşit să o ţină departe de ceea ce azi a devenit pasiune: cartea tipărită. Pentru noi, cititori împătimiţi, acest lucru e uşor de înţeles. Ceea ce nu vedem uneori este parcursul pe care îl face o carte până ajunge la noi. După mai mulţi ani petrecuţi într-o librărie mare de la noi, Ana Şerban şi-a îndreptat atenţia către vânzarea de carte online. Books Express a însemnat o nouă călătorie. Lecţiile şi provocările dintr-un domeniu de care cartea va avea întotdeauna nevoie fac parte din meniul zilnic al Anei. Despre numărul lung de ore pe care le dedică zilnic promovării şi vânzării de carte, Ana a fost de acord să povestească într-un interviu pentru LiterNet.ro.

Mihaela Pascu: Când a început pentru tine această poveste de iubire pentru cărţi? Care a fost momentul care te-a apropiat de această pasiune?
Ana Şerban: Atâtea începuturi, toate ratate, mai puţin unul; marea iubire pentru cărţi a pornit târziu, în primul an de liceu cu profil real. Cum se făcea că micul olimpic la matematică abia trece examenul de bac la materiile exacte, dar muşcă din zece la limba română, e un mister al pasiunii pentru lectură şi al poveştilor-refugiu.

Momentul stop-cadru care m-a apropiat de această pasiune e încadrat de biblioteca din turnul liceului şi doamna care mi-a zâmbit când i-am dus prima oară un Nabokov ales cu sfială pentru împrumut.


E realizare mare să văd acum, după câţiva ani, cum cărţile pentru adolescenţi sunt realmente clădite pentru a fi adăpost, cuvinte simple despre cum se face viaţa mare. Şi mă opresc în a le găsi fără substanţă, pentru că în multe cazuri acestea sunt primele cărţi care aduc bucuria lecturii puştilor mai mari sau mai mici. Asta nu m-a oprit să pledez pentru Salinger, Golding, Cărtărescu, povestiri scurte sau chiar memorii (Anne Frank, Malala, Yeonmi Park) când am recomandat "cărţi pentru vacanţa de vară".

M.P.: Prin prisma profesiei tale de acum, ce înseamnă pentru tine să însoţeşti drumul unei cărţi?
A.Ş.: Drumul acesta frumos, care sper să nu fie vreodată secat de poveşti, e drumul pe care păşesc răbdători toţi librarii, cât să prindă de mână un cititor cuminte care caută puţin mai mult decât o carte.

Greu de conturat o serie de proceduri pe care le urmez eu. Reţetarul general al domeniului e infuzat relativ recent de puterea online-ului, ce încerc şi încercăm să facem e să păstrăm o relaţie foarte apropiată pe toate canalele cu oamenii care vin către noi. Tehnic, îmbinăm ingredientele clasice ale unor campanii sau proiecte (brainstorming, planificare, idei, multe idei, implementare şi testare) cu un strop de magie şi creativitate.
E o mare onoare ca în breasla celor din această profesie, să fiu şi eu un om al cărţii. Şi nu ştiu ce pancartă ar trebui să afişez în piaţa mare ca să conving oamenii să dea o şansă lumii acesteia, ca profesie care nu e damnată, ci are un viitor pe care îl acceptăm încă de pe acum.


M.P.: E ceva diferit în promovarea cărţilor în online? Şi ce ai schimba tu, dacă ai putea?
A.Ş.: Schimbăm, în fiecare zi, ideea de carte în online. Aici e foarte simplu să prioritizezi rapiditatea sau preţul, care sunt bineînţeles importante, dar experienţa personală a unei recomandări gândite, a unui cadou ales cu drag (din fericire cărţile sunt printre primele idei de daruri speciale) contează cu adevărat, iar fiecare om care "ne trece pragul" e un cititor atent pe care îl respectăm. Paşii mici la nivelul atitudinii şi acceptării cer continuitate şi investiţie mare de timp, dar avem un ocean de răbdare şi cărţi din plin cărora să le găsim bibliotecile potrivite.

M.P.: Sunt sigură că poveştile, mai ales atunci când lucrezi în preajma cărţilor, sunt nenumărate. Care au fost cele mai importante lecţii de până acum?
A.Ş.: Poveşti pe rafturi, poveşti în oameni, poveşti în aer. Din păcate, multe sunt încărcate cu lecţii nu atât de frumoase şi asumate cu greu. Cea mai importantă lecţie este una în prezentul continuu: piaţa de carte s-a schimbat semnificativ în ultimii ani, librăriile nu mai sunt pline de oameni doar pentru carte. Din fericire, e o adnotare acolo sus, scrijelită în creion roşu, încă sunt oameni care îşi duc graţios vocaţiile de librar, de corector, de editor şi nu se tem de ameninţarea viitorului care vine şi nu pare să-şi strige pacea.

M.P.: Cum ţi se pare cititorul român?
A.Ş.: Un cititor în căutare de cărţi faine, un cititor care se cunoaşte şi care doreşte să investească în pasiunile şi profesia sa prin lectură. Din păcate, un cititor care nu mai oferă atât de mult timp acestei desprinderi de lumea reală.

Observ cum anumite categorii de carte: dezvoltare personală, business, lifestyle, prind din ce în ce mai bine pe piaţa din România, fără a seca dorinţa cititorului de a rămâne fidel ficţiunii sau autorilor preferaţi.


M.P.: Duci cartea către cititor. Ai grijă adesea ca ea sa nu ajungă oricum, ci sub forma unui dar bine gândit. De ce consideri şi ambalajul atât de important?
A.Ş.: Acesta este probabil unul dintre cele mai frumoase gânduri în condei pentru micile proiecte în care am fost cumva "Ana care împachetează frumos". S-ar spune oficial: "Conţinutul original este cheia", dar stângaci reformulez: cărţile sunt o experienţă în sine, te introduc într-o lume pe care nu o cunoşteai, e drept să le oferi o prezentare care să le facă onoare. De câte ori nu te-a convins o copertă cu adevărat frumoasă? Ce facem noi e actul întâi, se descurcă de acolo personajele principale când se ridică cortina.

M.P.: Cum arată o zi din viaţa unui om care se ocupă de marketing pentru cărţi?
A.Ş.: Haos, panglici colorate, cuvinte şi numere (chiar dacă doar oamenii mari vorbesc despre numere...)
Nu chiar, nu doresc să înspăimânt pe nimeni: e cu mult jonglat între idei şi posibile proiecte sau colaborări, dar şi cu foarte multe întrebări şi multă nesiguranţă. Gândul că mergi în fiecare zi la librărie să croşetezi idei cu şi despre cărţi, cu şi despre oameni face toată partea nesigură mai uşor de acceptat.

M.P.: Ţi-ai dori să se schimbe ceva în domeniu? Există un aspect anume pe care ai vrea să-l vezi corectat în beneficiul cărţilor?
A.Ş.: Puţin mai multă deschidere, puţin mai multă grijă, puţin mai multă încredere pentru oamenii tineri. Nimic mai mult, cărţile, în orice format, vor beneficia din plin de infuzia de creativitate imediată.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




1 comentariu

  • Despre Ana, cu drag
    Bogdana Dumitru, 24.02.2017, 12:36

    Cu mare, mare emoție am citit aceste rânduri și mă bucur nespus că am oportunitatea de lucra împreună cu un om atât de pasionat și de complex cum e Ana Șerban. Este uimitor tot ce croșetează ea discret și felul în care ne ține împreună pe noi toți cei de #lalibrărie.

Spacer Spacer