Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Povestiri minimaliste

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ziua de după haos


Manu Anghelescu

18.07.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Abia m-am trezit, după un somn lucid de jumătate de oră. Se lasă seara, în prima zi liberă după o săptămână de trezit la şase dimineaţa. E puţin răcoare, după o săptămână cu temperaturi demente, se aude muzică de Puja, ceremonia de seară de pe malurile Gangelui şi simt cum revin la viaţă. Faţă de ieri, când lumea părea într-un haos absolut, în care mintea mea absorbise distrugerea şi durerea despre care aflam la prima oră a dimineţii, se disipă acum, la fel ca ceaţa care se ridică deasupra junglei himalayene. Ieri nu arăta atât de poetic. Ieri eram epuizată şi fizic şi mental, aflând despre o lovitură de stat în Turcia şi alarmând pe toată lumea din jur legat de o posibilă schimbare a biletului de întoarcere pentru a evita Istanbulul. Eram disperată. De ziua mea aflam de atacul de la Nisa, ieri aflam de nebunia din Turcia şi în tot acest timp se presupunea că mă concentrez pe anumite tehnici de respiraţie şi pe nişte torsiuni inimaginabile ale trupului. Mintea îmi era în alertă şi începeam să mă gândesc tot mai mult la întoarcerea acasă. Chiar şi calculatorul se purta ciudat, atenţionându-mă de mai multe ori că se va stinge subit, probabil de la umiditatea din aer. Telefonul la fel. Pe 15 iulie 2016 împlineam 34 de ani, timp în care pe ecranul IPhone-ului îmi amintea clar asta: Today is Manu Anghelescu's Birthday. Interesant. Aproape că mă întrebam: Who the hell is that? Vorba profesorului de filosofie yoga: We know what a Phone is, but we have no idea about the I. Aşadar, cine eram eu la 34 de ani, din nou departe de casă şi de copii, în compania unor străini, încercând să stăpânesc o tehnică extrem de complicată cu care mă îndoiesc că pot salva lumea de la conflict? Sau? Cine sunt eu şi ce caut aici, dacă nu pot salva lumea? Dar pe mine? De ce îmi era atât de frică? Iulia părea puţin speriată. De ce luam lucrurile atât de în serios? Şi de ce nu mă bucuram de lumea care îmi tot ura la mulţi ani, de gaşca de prieteni nou formată, de oamenii de peste tot care îmi doreau sincer tot felul de lucruri frumoase? Probabil că toate tensiunile ieşeau acum la suprafaţă. Şi totuşi, eram disperată să aflu ce se întâmplase la Istanbul, în timpul ce internetul din ashram nu vroia nicicum să încarce nici un fel de pagină de ştiri.

Atunci am avut un moment de adevăr, poate primul după două săptămâni de purtat frumos cu toată lumea. Frica scoate la suprafaţă adevărata natură din oameni. Plâng deasupra unei cafele deja reci, ascult concertul Pink Floyd de la Pompei pus de Roberto, italianul de la noi din grupă, care îmi explică că lucrurile nu sunt atât de grave, şi îmi revin încet pentru ora de asane a lui Avinash de după-masă. Avinash e instructorul nostru de Vyniasa yoga, care a făcut Kung-Fu de mic şi care numai prin simpla prezenţă ne face să râdem de nu mai putem respira. Pe lângă că scoate untul din noi, ne şi explică tot felul de tehnici de aproape încep să cred că la finalul cursului am să încep să levitez. Văd cum îmi curge transpiraţia pe covoraşul de yoga şi simt că îmi trece paranoia. Atâta doar, că mă doare. Tare. Vorba Ancăi, atât timp cât atentatele erau undeva departe, în ţări despre care nici nu auzisem înainte, nu mă afecta, ca şi cum acei oameni nu erau chiar oameni, ci cifre. Cu cât se apropia mai tare de locurile pe care le ştiu, de oameni care îmi sunt prieteni, cu atât deveneam mai disperată. De data asta îmi era teamă pentru noi toţi. Ca să nu mai zic că abia aşteptam să mă întorc în siguranţă la Ştefan şi la Xenia. Îmi refulasem dorul de ei şi mă gândeam cu bucurie că deja două săptămâni trecuseră, până în momentul în care şocul mă trezise şi scoase toate trăirile din mine. Îmi dădeam seama că eram undeva la naiba, departe de ei, şi mai aveam două săptămâni de trezit la şase, de transpirat yoga şi anatomie, de mâncat acelaşi dhal pe care încetul cu încetul nu-l mai suporta nimeni, ploaia, hainele care începeau să miroasă a mucegai şi sentimentul că nu poţi fi niciodată singur.

Atunci mi-am dat seama că am nevoie de o pauză. Nu am ieşit niciunde ieri seară, am stat să ascult liniştea plină de zumzet a serii, am citit din Psihologia meditaţiei indiene a lui Eliade şi am încercat să dau un sens la tot ce se întâmplă. Mi-am amintit de serile Hare Krishna din templul de pe malul Gangelui când am cântat o oră întreagă aceeaşi melodie până am simţit că ameţim şi ne-am întorc cu Alisa şi cu Djuro înapoi la ashram cântând pe stradă şi zâmbind larg la toată lumea. Cântasem cu babas, timp în care o energie enormă se degaja în jurul nostru. Pentru o clipă am înţeles ce înseamnă să devii sunet, să devii muzică. Am înţeles ce înseamnă Samadhi, starea de absolută meditaţie.

Mi-am revenit. E din nou soare, într-o seară de duminică în care am pictat tricouri, am râs şi ne-am bucurat din nou de viaţă. Pentru că, pe bune, câteodată e atât de evident că numai prezentul contează. Ce eşti, ce gândeşti, ce faci, ce ai, exact acum, exact aici. Right here, right, now. Push the tempo. Şi după o palmă neagră cu trei puncte roşii pictate pe tricoul lui Jared, am simţit energia creaţiei crescând şi trezindu-mi energia Kundalini. Doar că a trebuit să mor puţin ieri ca să fiu din nou vie astăzi. Shiva power. După zece ani, pereţii vorbesc din nou: Be good. Do good. See good. Să auzim numai de bine. Pe curând, prieteni.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Înainte de furtună (Herculane Climbing Open 2017, The Valley Uprising) (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Fenomenul escaladă (Câmpuşel Climbing Festival, 25-27 august 2017, Uricani) (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Consumatorii de utopii (Samsara Festival, 2017) (5.0/5 - 4 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimul vis lucid (3.6/5 - 5 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Partea întunecată a iluminării (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Jurnal de maimuţe
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer