Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O prăjină de întins rufele


Alexandru-Radu Săvulescu

19.07.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La un moment dat, nopţile copilăriei s-au îmbogăţit cu ceva inexistent până atunci. Ceva despre care nu fusesem prevenit că va veni şi care m-a luat complet prin surprindere.

Trebuie să fi avut în jur de treisprezece ani când într-o noapte m-am trezit brusc, cu presimţirea că va urma ceva important. Într-adevăr, în clipa următoare micul meu apendice dintre picioare, care-mi făcea impresia că se mărise monstruos, a început să pulseze violent, eliberând o energie necunoscută. Simultan, o amorţeală plăcută, liniştitoare, mi-a cuprins întregul corp. N-a durat mult până am simţit cum ceva cald, gros, vâscos începe să mi se prelingă pe burtă. Ejaculasem pentru prima dată. Pe jumătate adormit, încercam să mă pun de acord cu propriile mele simţuri, când am simţit sub mine cearceaful ud. Am sărit atunci ca ars. Sexul încetase să mi se mai zbată şi doar o mică picătură lichidă mai încerca timid să iasă din el. Dar pijamaua-mi era deja serios năclăită de spermă. Cearceaful era şi el pătat, chiar dacă nu aşa de mult. Primul meu gând a fost oare ce-o să spună Mamaia când o să vadă cum am murdărit cearceaful? Trebuia să fac urgent curat.

În linişte, pe întuneric, cu pantalonii de pijama într-o mână, şi cu cearceaful într-alta, m-am dus la chiuveta din oficiu. Am privit curios pata alburiu-vâscoasă de pe pantaloni. Simţeam un miros ciudat, uşor înţepător, care avea să-mi rămână pentru totdeauna întipărit în memorie. Am spălat pantalonii şi i-am stors cum am putut mai bine. Am făcut la fel cu cearceaful, după care m-am întors înapoi în pat. Am adormit repede la loc, parţial cu un sentiment de vinovăţie, parţial mulţumit că lăsasem măcar curat în urma mea, şi mai ales că nu-i trezisem pe Mamaia şi pe Tataia.

Până a doua zi dimineaţă pantalonii de pijama se uscaseră pe mine, iar cearceaful mai era doar puţin umed. Locurile pătate cu spermă nu mai erau murdare, dar după spălat rămăseseră cam şifonate. Aveau o urmă ca un cerc cu raze, acolo unde le storsesem cu putere. Oricât am încercat să apăs, să frec, să întind materialul, n-am reuşit să-l fac să arate la fel ca înainte, călcat şi apretat.

Păţania avea să se repete de multe ori de atunci încolo. Iar cu tot efortul meu, urmele se vor dovedi mereu la fel de dificil de şters. Mamaia nu mi-a zis însă niciodată nimic de aceste cercuri şifonate de pe cearceaf şi pantalonii de pijama. De fapt, n-am discutat cu nimeni niciodată nimic despre asta.

Cu timpul, am ajuns să anticipez aceste momente. Veneau de regulă la sfârşitul unui vis. De fapt, al unuia dintre cele două vise recurente. Primul era frumos - era vorba despre o dragoste la prima vedere între mine şi o fată cu care mă înţelegeam din priviri, fără să ne spunem nici un cuvânt. Cel de-al doilea era de-a dreptul terifiant - mă trezeam complet dezbrăcat într-un loc aglomerat, care părea un peron din Gara de Nord, iar eu o luam la fugă printre oameni, încercând să mă ascund. Nu ştiam niciodată care vis va fi, dar oricare ar fi fost, finalul era acelaşi, trebuia să mă duc în vârful picioarelor să-mi spăl pantalonii de pijama şi cearceaful de producţia de spermatozoizi expulzată de testiculele mele.

Începusem să fabulez despre anatomia feminină, despre care aveam doar idei vagi. Într-o noapte am avut un coşmar - am visat un fel de tub roz, lung şi mişcător, terminat cu ceva care semăna cu o pompă mare, neagră şi păroasă, care încerca să-mi aspire sexul. Am decis atunci că nu mai pot lăsa lucrurile la întâmplare, şi am căutat explicaţii în manualele de anatomie din casă - Rauber Kopsch, Testut. Ce-am găsit nu m-a lămurit pe deplin, dar cel puţin mi-a calmat temerile.

Curând erecţiile aveau să se îndesească, nu-mi mai apăreau doar în intimitatea dormitorului dimineaţa înainte de trezire, ci şi cu alţii de faţă, uneori chiar în miezul zilei, ca atunci când călătoream împreună cu Ştefan pe bancheta din spate a Daciei 1100 a lui Tata, în drumurile noastre prin ţară din timpul vacanţelor de vară. Tot de la mişcările legănate, poate şi de la aglomeraţia corpurilor lipite unele de altele, sau poate fiindcă mă apropiam prea tare de corpul vreunei fete, sau simţeam vreun parfum de femeie, mi se întâmpla uneori să mă excit fără să vreau în autobuz, ceea ce era şi mai grav, pentru că acolo chiar n-aveam cum să mă ascund. Iar vara, la plajă, stăteam uneori cu orele pe burtă, fără să mă ridic de pe cearceaf, sau în apă, fără să ies, de ruşine că aveam lungi erecţii pe care nu le puteam controla.

Prima dată când mi-am dat seama că nu sunt singurul care am această problemă - pe care unii nici măcar n-o considerau problemă - a fost câţiva ani mai târziu, în armată. Într-o dimineaţă, într-una din primele zile de instrucţie, în dormitorul comun în care am fost înghesuiţi la început toţi pifanii, l-am văzut pe un sergent, altminteri un băiat ruşinos, de la ţară, trecând printre rândurile de paturi suprapuse, ca să-i scoale pe cei care n-auziserăs-a dat deşteptarea. Pe sub pantalonii de pijama i se vedea ceva lung şi tare, ca o prăjină de întins rufele, care îi împungea stofa kaki, ridicându-i pantalonii până peste sfoara cu care era legat la brâu.

(Bucureşti, iulie 2016)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer