Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Despre artă (roboţii sînt naturali, multiplicitatea e singulară)


Bogdan Ghiu

21.08.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Te apuci şi filmezi, te apuci şi scrii, te apuci să dansezi, faci nişte muzică: te pui în mişcare, ce mai, pui (laşi) un filtru, dar nu ieşi din lume (nici n-ai putea), ci o parcurgi desfăşurîndu-i întinderea. Introduci, doar, o distanţă, dar ca şi cum aşa ar fi realitatea, cu distanţă încorporată, să se poate judeca de la sine, nu să i se dea curs, automat-spontan, "de la sine". Numai şi tocmai spontaneitatea viului este este automată: viul este reflex(ul).

Or, diferenţa e, ontologic-textual, de (cam) doar o literă în sînul Aceluiaşi, adică tocmai acesta e filtrul imanent, distanţa încorporată: reflex-reflecţie (reflectare). Reflecţia este anti-reflex. Reflex şi reflect.

Arta e gînditoare în sine, iar gîndirea este la fel de naturală (şi de "naturală") ca ne-gîndirea, reflecţia este la fel de naturală, deşi ne-spontană, ca reflexele.

Dar numai reflexele sînt încurajate şi cultivate arhi-trans-ideologic ca naturale, reflecţia nu. Căci numai în mod reflex, nu reflect, se produce, apare puterea.

Arta este gîndire inclusă, încorporată. A (te) cultiva (în) "spiritul" artei înseamnă a cultiva, a încuraja spontaneitatea reflecţiei (a reflectului) în dauna aceleia a reflexului: a încerca să formezi reflecţii reflexe. Dar o improbabilă reflecţie reflexă mai este reflecţie, gîndire, artă? Nu. Dar tocmai acest imposibil anutopic este vizat de artă.

Sînt oare artiştii nişte profesonişti ai reflecţiei reflexe? Nu. Ar fi cea mai mare eroare să credem - sau ei să creadă - asta. Arta este umanitatea care întrevede, sau nu uită, posibilitatea nu de a înlocui reflexele sau automatismele viului, ci de a dubla, de a multiplica reflexele cu reflecte. Între reflexul spontan-automat (sîntem în mod natural nişte roboţi, roboţii sînt singurii naturali) şi reflectul improbabil, ne-natural, multiplu singular (doar în multiplicitate este posibilă singularitatea), trebuie trăită, adică dezbătută viaţa.

Viaţa se dezbate. Iar a gîndi, aici, înseamnă a declina orto-grafic (deci nu a conjuga) acest verb: zbatere, dezbatere, de-zbatere etc.

Platonism, fie, dar imanent. Mimesis, fie, dar inclus, tocmai pentru virtuţile lui deviante, creatoare, anti-mimetice.

Nu există deasupra, există doar în.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer