Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Artişti scoatem pe bandă. Dar ce naibii rămâne?


Alexa Băcanu, un interviu cu Livia Stoica

22.09.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Livia Stoica, absolventă de teatrologie la UNATC, este unul cei cinci participanţi la prima ediţie Drama 5 - rezidenţe de scriere dramatică. Proiectul, organizat de Reactor de creaţie şi experiment din Cluj-Napoca, a presupus întâlniri regulate ale rezidenţilor cu mentorul lor - dramaturgul Alina Nelega, precum şi lecturi şi discuţii cu alţi profesionişti din lumea teatrului. Au rezultat cinci noi piese de teatru, care vor ajunge toamna aceasta la public prin patru spectacole-lectură şi o punere în scenă ce va avea premiera în octombrie 2016.

Textul Liviei, Atenţie, se-nchid uşile, va avea un spectacol-lectură la Reactor luni, 26 septembrie 2016, la ora 20, fiind regizat de Cătălin Mardale. Transformând concepte în personaje şi exploatând la maxim ludicul situaţiilor născute din interacţiunea lor, textul transpune cu umor vechi întrebări filosofice într-un joc absurd de lumini şi umbre. Deşi e o autoare debutantă, Livia arată deja o stăpânire a replicii de invidiat, dar şi un stil în formare care nu vrea (sau nu poate?) să fie unul comun.

Într-o scurtă discuţie cu echipa Reactor, Livia a povestit despre ce o inspiră, ce subiecte îi trezesc curiozitatea, şi urmele pe care le lasă, sau nu le lasă, teatrul românesc.

Mai multe detalii despre Drama 5 puteţi citi pe pagina reactor-cluj.com sau pe facebook.com/Drama5.rezidente şi facebook.com/ReactorCluj



Alexa Băcanu: Care sunt aşteptările tale de la Drama 5?
Livia Stoica: În general, Încerc să nu am prea multe aşteptări. Prefer să fiu surprinsă.

A.B.: Ce crezi că a marcat cel mai mult felul în care scrii?
L.S.: Cred că la început de drum, lecturile individuale sunt cele care îşi pun cel mai mult amprenta asupra felului tău de a scrie. În cazul meu, sunt câţiva autori, spre exemplu Murakami, Erofeev sau Harms, care îmi plac tare mult. Dar totodată, mă inspiră tot ce percep în jurul meu: copiii, oamenii din autobuze, obiectele din jur, o muzică bună, un tabiet cu un prieten în Grădina la Verona...

A.B.: Nu ţi-ai văzut niciodată un text montat. Cum îţi imaginezi momentul când o să se întâmple asta? Te sperie sau te încântă perspectiva?
L.S.: Nu am de unde să ştiu ce voi simţi atunci. Se poate să fiu extaziată şi să zic "gata, mi-am găsit drumul în viaţă", sau pot să zic "gata, mă las de meserie". Totul e posibil. Totuşi înclin mai mult spre a doua variantă.

A.B.: Există un autor al cărui stil îl admiri şi care l-a influenţat pe al tău?
L.S.: Cred că tot ce citeşti te influenţează într-un fel sau altul. Nu am un scriitor preferat, pe fiecare îl admir pentru altceva, de asta mi-ar fi greu să aleg.

A.B.: Care crezi că ar fi procesul ideal de lucru pentru tine ca autor dramatic?
L.S.: Pentru mine este foarte important să am o libertate şi o oarecare independenţă în ceea ce fac, nu numai atunci când scriu. Nu pot să lucrez într-un mediu ancombrant, de aceea prefer un cadru intim, non-intruziv, care să-mi asigure un confort psihic.

A.B.: De ce ai început să scrii teatru?
L.S.: Şi eu mă întreb.

A.B.: Despre ce îţi doreşti să scrii?
L.S.: O prietenă de-a mea s-a rătăcit la un moment dat prin Bucureşti şi a întrebat un paznic cum poate să ajungă înapoi pe Calea Victoriei. Paznicul respectiv i-a dat cartea sa de vizită pe care scria: X. Diagnostician intuitiv. Specializat în copacoterapie, sacroterapie, tarotologie, astrologie, cartomancie. A uitat să menţioneze şi paznic în timpul liber. Probabil că n-a mai avut loc. Asta ar fi unul din sutele de chestii despre care mi-ar plăcea să scriu. Pe lângă aventurile cu taximetriştii:)

A.B.: Ţi-ai dori să lucrezi cu un anumit regizor sau actor, există cineva cu care ai senzaţia că te-ai potrivi profesional?
L.S.: Mi-ar plăcea să lucrez cu Purcărete şi cu Ada Milea.

A.B.: Ce ţi se pare că lipseşte în dramaturgia / teatrul din România?
L.S.: Pfff... greu la deal cu boii mici. Multe, dar aş spune lipsa unei discipline şi săritul cu capul înainte. E o senzaţie tare ciudată. De oameni care fac foarte multe lucruri, proiecte, spectacole, performance-uri care îţi iau ochii şi în secunda doi dispar. De creat creăm. Fonduri obţinem. Artişti scoatem pe bandă. Dar ce naibii rămâne?, asta mă întreb.

Drama 5 este un proiect cultural co-finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi realizat cu sprijinul Primăriei şi al Consiliului Local Cluj-Napoca.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer