Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

O nouă şiretenie a spiritului european (sau: vorbind interbelica)


Bogdan Ghiu

06.11.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Am zis la un moment dat, de curînd (dar n-am apucat să şi scriu: ideile vin vorbind sau scriind, şi niciodată scrisul nu trans-scrie), vorbind despre polaritatea faţă de cultura refulant-transsubstanţiantă europeană pe care o reprezintă cavalerismul şi etica antropofage (cu pandantul lor încă bine ascuns, arta emetica, adevăratul motor al oricărei avangarde) că Europa, Occidentul nu are nevoie de străini din afară, de năvălitori - ca acum, aşa cum pretinde - pentru a se teroriza, pentru a se urî, pentru a se distruge, pentru a se sinucide: întotdeauna a ştiut să şi-i inventeze, să-şi fabrice duşmanii utili, care s-o ajute să înainteze reinventîndu-se - şi poate că tocmai această este marea ei artă, marea ei contribuţie la arta supremă, umanul: dialectica care (pretinde a) face distrugerea utilă, domesticirea, "înghiţirea" (pe post de termen median) a morţii, a negativităţii. Nihilismul întotdeauna dublu, despicat, ca limba şuierătoare a şarpelui: complice cu sine însuşi.
 
Din narcisim, crescînd exclusiv virtual, fantasmatic, în oglindă, spiritul-duhul-spectrul european care bîntuie lumea ajunge să se sperie de el însuşi şi să se vrea altul, adică să scape de sine-le de sine însuşi creat.
 
Europa, Occidentul nu are nevoie de terorişti externi ca să se terorizeze. Teorismul este o nouă şiterenie, un nou truc: inventarea şi fabricarea alterităţii - în locul recunoaşterii celor existente.
 
(Altfel spus, pot să vorbesc şi eu interbelica, acel patois al triburilor de salon.) 
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer