Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Fantasme sexuale (5)


Alexandru-Radu Săvulescu

08.11.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
S-a trezit brusc, simţindu-se privit în somn. Printre pleoapele întredeschise a văzut-o fixându-l cu acea privire intensă pe care începuse de ceva vreme să i-o cunoască - se uita la el adâncindu-se în acelaşi timp în gânduri numai de ea ştiute.

Căzuse lat, epuizat de efort după ce făcuse dragoste cu ea. Dormise puţin, dar greu, ca şi cum ar fi plecat pentru câteva clipe de pe lumea asta. Între timp ea-l desenase, aşezată turceşte pe un scaun pe care şi-l adusese lângă pat. Pe hârtia de bloc apăruse o siluetă atipică, fără cap şi fără picioare. Nu chiar un desen în adevăratul sens al cuvântului, ci mai mult o schiţă, dar bine realizată, şi cu o particularitate frapantă. Era concentrată pe regiunea bazinului, singurul loc unde desenul era terminat, unde nu se rezuma doar la nişte simple contururi, ci avea şi relief, lumini şi umbre. Deşi trasat minimalist, îşi recunoştea restul corpului, gol, întins pe pat - pieptul, şoldurile, genunchii, chiar şi braţul cu palma băgată sub şale. În schimb, singurul lucru pe care creionul insistase pe întreaga pagină - fiind de fapt chiar motivul studiului - penisul lui i se părea oarecum străin, ciudat, necunoscut. În primul rând, pentru că era redat cu o lungime pe care nu i-o cunoştea. Apoi, pentru că stătea într-o poziţie atipică, pe care nu i-o văzuse până atunci, lungit pe burtă cu vârful spre buric. Chiar şi grosimea i se părea puţin stranie, ceva mai subţire la bază, şi mai îngroşat spre vârf, unde arăta ca o măciulie despicată în cap. Nici cele două testicole, desenate şi ele destul de minuţios, nu semănau prea mult cu ce ştia el - unul părea exagerat de mare, şi atârna în punga lui, celălalt era mult mai mic, şi arăta ca şi cum ar fi fost lipit de penis.

Era cel de-al doilea desen pe care i-l vedea. Mai făcuse unul, cu câtva timp în urmă, dar nu după natură, ci după o fotografie de-a lui - un nud de-al ei şezând pe parchet cu un genunchi la piept, privindu-l drept în ochi. Dacă în fotografie faţa era unul din elementele centrale ale compoziţiei, în reproducere aceasta lipsea cu desăvârşire. În locul privirii naive şi intrigate din fotografie exista doar un spaţiu alb - exact ca în schiţa pe care i-o făcuse lui. Corpul, deşi reprodus cu linii colţuroase, fără rotunjimile din realitate, transmitea totuşi acea senzaţie de eleganţă şi relaxare pe care o surprinsese şi fotografia, şi care provenea mai ales din poziţia picioarelor - unul strâns la piept, celălalt sub ea - şi a mâinilor - una strecurată sub genunchi, cealaltă în dreptul pieptului. Regia corpului îi ascundea feciorelnic sânii, descoperindu-i însă involuntar zona pubiană. Atât doar că vulva cu labiile ei ca interiorul unei mici scoici uşor întredeschise nu mai ieşea deloc în evidenţă ca în fotografie (era pe vremea când se rădea între picioare), ci era acoperită de o mare umbră, care forma partea cea mai misterioasă a desenului, ce atrăgea privirea tocmai datorită întunecimii sale.

De altfel chiar acest mister fusese ce-l incitase şi pe el când pornise în descoperirea zonelor ei ascunse. Îi plăcea să-i privească pubisul, mai ales de când părul îi crescuse la loc acolo. Îi plăcea s-o mângâie pe perniţa de grăsime care forma muntele lui Venus, să-i simtă vârfurile întoarse ale scurtelor fire de păr pubian, apoi căldura dintre coapse, fineţea labiilor uşor încreţite, umezeala vaginului. Nu s-a putut abţine să nu exploreze acest loc misterios şi cu buzele, cu limba, ca un copil mic. A găsit că umezeala de acolo e dulce şi plăcută.

Cele două schiţe în creion, deşi făcute la intervale destul de mari de timp, îi confirmaseră că desenul era pasiunea ei. Prima lui reacţie a fost de entuziasm, a încurajat-o să continue. Dacă nu putea să ia lecţii, trebuia cel puţin să deseneze zilnic. Ea a fost puţin mirată, dar la început a părut să fie de acord. După care s-a răzgândit. De atunci el n-a mai văzut nimic desenat de ea.

Într-o dimineaţă a rugat-o să-i vorbească despre familia ei, un subiect pe care ea îl evita. Erau la o cafea în sufragerie, în penumbra plăcută creată de storurile trase pentru a nu lăsa razele fierbinţi ale soarelui să încingă atmosfera din casă. Terminaseră micul dejun, pe care el i-l pregătea cu plăcere în timp ce ea mai lâncezea în pat, atunci când se regăseau la sfârşit de săptămână. Au strâns vasele împreună, el le-a spălat, ea le-a şters, după care au trecut în sufragerie, cu ceşcuţele aburinde în mână. Ea purta doar cămaşa lui subţire, vişinie, în carouri, pe care şi-o alesese prima dată din dulap, când refuzase cămaşa pe care i-o oferise el, pentru că o văzuse purtată de altă fată, într-o poză de pe perete. El avea doar un prosop înfăşurat în jurul şalelor. Ea s-a aşezat de-a latul pe un scaun, cu picioarele călare peste braţul acestuia. El, în faţa ei, pe jos, cu spatele lipit de pian.

După ce şi-au sorbit în linişte cafelele, tatonându-se cu privirea, au început o discuţie de care amândoi simţeau că depind multe lucruri. Aveau să atingă pentru prima oară subiecte care plutiseră până atunci în aer, fără a fi însă niciodată exprimate. Ce-şi vor spune, ce vor afla unul de la celălalt avea să imprime relaţiei lor un nou curs.

(va urma)

(Bucureşti, noiembrie 2016)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer