Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jurnal de maimuţe

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pentru ăia mici


Alexandru Gorghe

12.11.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
La început au fost doar nişte liniuţe flămânde. Au căutat să mănânce orice picătură de materie găsită prin univers şi au început să ia în greutate. În felul acesta liniuţele s-au transformat treptat, mai întâi în cilindri, după aceea în paralelipipede, apoi în cuburi. Au devenit atât de mari încât gravitaţia şi-a propus să erodeze perfecţiunea unghiurilor lor drepte, şi cu cât deveneau mai grase, cu atât cuburile se transformau, încet încet, în sfere. În această etapă, în jurul sferelor toată materia a fost consumată, iar universul s-a limitat la ele şi la spaţiul gol şi negru din jurul lor. Au început să gândească şi, în raţiunea lor, au început să simtă. Sferele care erau mulţumite de volumul şi masivitatea lor s-au aprins de mândrie, şi aşa au apărut stelele. Fiindcă a apărut lumina, celelalte corpuri au putut să se vadă între ele şi s-au îndrăgostit. Cele curajoase s-au dus să se întâlnească şi, din izbituri puternice, golul universului a început să fie presărat de asteroizi şi meteoriţi. Celelalte, mai timide din fire, au fost ruşinate de cât de grase sunt şi au început să alerge în jurul stelelor, visând la un fizic demn de invidiat, ce ar putea să atragă posibilul suflet pereche.

De aici putem să fim mai precişi: unul dintre aceşti îndrăgostiţi timizi are numele de Pământon Pământescu, zis şi Pământ. Pământ iese la alergat mai în fiecare zi cu amica lui Lunăoară Luneasca, numită de prieteni şi Luna (care e îndrăgostită şi îi trimite scrisori de dragoste lui Plutonescu... un depresiv ce se reneagă şi nu ştie cum să se accepte). Revenind: de ce am vrut să vorbesc tocmai despre Pământ? Simplu. Întrebarea mai bună e: pentru cine vrea să slăbească Pământ? El e mai ciudat. Săracul nu s-a îndrăgostit de o planetă. El nu umblă nici după aparenţe sau haine (vezi centura lui Saturn). Pământ e filozof. Pământ s-a îndrăgostit de un concept, sau mai bine spus, de un mit: Mama Natură. Deşi există în teorie, Mama Natură nu este o persoană care să trăiască prin intermediul unui corp fizic. Ea trăieşte prin copii. Mama Natură nu poate exista fără copiii ei. Pământ iubea ambiguitatea ei, aşa că şi-au făcut curaj şi, contrar timidităţii lor, au ieşit la câteva întâlniri. După s-au căsătorit şi... Mama Natură s-a mutat acasă la Pământ. Cum au trecut anii, au început să apară copiii. Primii, puţin mai neevoluaţi, au fost bacteriile. Următoarele valuri au fost pline de plante, ciuperci, peşti, amfibieni, reptile, păsări şi mamifere. Ciudatele mamifere. După aceea am apărut noi, ciudaţii ciudatelor mamifere. Noroc că ştim să povestim...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer