14.12.2016
Matthew Dennison
Regina Victoria. Secretele unei epoci
Editura Corint, 2016

traducere de Roxana Olteanu


Citiţi un fragment din această carte.

*****

Cred că epoca victoriană este una dintre cele mai interesante şi fascinante perioade din istorie. Procesul de industrializare, specific epocii, a determinat transformări importante în ceea ce priveşte viaţa de zi cu zi, a schimbat modul în care oamenii se raportau la muncă şi la mediul înconjurător. A fost o perioadă a contradicţiilor, în care superstiţiile cele mai bizare s-au împletit cu căutările sensurilor profunde ale creştinismului, o epocă în care distracţia a căpătat noi forme şi s-a manifestat într-o lume aplecată spre morbid şi cu un interes exacerbat faţă de moarte şi lumea de dincolo. A fost epoca descoperirilor ştiinţifice, a înfloririi urbanismului şi a primelor concedii şi zile libere recunoscute prin lege.

Epoca victoriană ne este familiară tuturor ca urmare a întâlnirii cu romanele lui Dickens, Thackeray sau ale surorilor Brontë. Este epoca în care au apărut romanele gotice, dar şi Originea speciilor a lui Darwin. Vorbim despre o epocă în care drogurile recreaţionale erau la mare căutare, o epocă în care pentru prima oară fotografia înlocuieşte tabloul.

Cine a fost regina care a dat numele acestei epoci? Cine a fost Victoria? La această întrebare încearcă să răspundă Matthew Dennison în cartea Regina Victoria. Secretele unei epoci apărută la editura Corint. Cartea urmăreşte viaţa Alexandrinei Victoria de Kent, alintată Drina sau Vickelchen, care avea să devină una dintre cele mai longevive regine din Europa de la naştere până la moartea survenită în 22 ianuarie 1901. Autorul nu este blând cu marea regină. Arogantă, manipulatoare, ranchiunoasă, răzbunătoare şi pătrunsă de propria importanţă sunt doar câteva dintre cuvintele cu care o caracterizează. Portretul pe care i-l conturează nu este unul foarte măgulitor.

Dennison pune o mare parte dintre defectele reginei pe copilăria nefericită şi plină de intrigi şi restricţii. O mamă ambiţioasă care îşi visează fiica regină, transformă copilăria Victoriei într-o cuşcă aurită. Este perioada în care frustrările, izolarea, dar şi educaţia primită îşi vor pune amprenta asupra caracterului Victoriei. Dennison recunoaşte că intenţiile reginei erau bune, dar subliniază că încăpăţânarea şi obiceiul de a acţiona doar după propria dorinţă şi voinţă au constituit de multe ori un impediment în găsirea celei mai bune soluţii în rezolvarea unei probleme.

Căsătoria cu Albert, vărul ei primar şi prinţ de Saxa-Coburg şi Gotha au marcat un moment important în viaţa reginei, dar, după cum susţine autorul, şi în evoluţia Regatului Unit. Victoria va da naştere la nouă copii în urma căsătoriei şi acest lucru va duce la o "monarhie duală", în care un rol important în luarea deciziilor îi va reveni lui Albert. Animat de un puternic sentiment al datoriei acesta va munci continuu după cum îi scria fratelui său Ernest: "lucrez mereu ca la ocnă, pentru că aşa mi se pare că este viaţa." Autorul consideră, de altfel, că una dintre cauzele principale ale morţii sale ar fi fost epuizarea. Transformările politice şi sociale ale epocii, deşi vor purta sigiliul reginei, îi vor aparţine în mare măsură lui Albert, cel din spatele tronului.

Iubirea dintre cei doi a fost o realitate. De altfel, moartea lui Albert o va transforma pe Victoria în "văduva de la Windsor". Doliul va fi aproape continuu, sobrietatea şi seriozitatea vor marca anii următori de domnie. Dacă în timpul vieţii lui Albert, regina a luat parte a evenimente publice şi a ţinut prima pagină a ziarelor cu informaţii legate de viaţa privată a familiei regale - o premieră pentru acele timpuri - după moartea lui, Victoria va deveni retrasă, fascinată de moarte şi lumea de dincolo.

Cu toate acestea, regina va învăţa să domnească singură şi să îşi impună punctul de vedere atunci când va fi cazul. Va fi ajutată de oameni de stat versaţi aşa cum au fost Gladstone şi Disraeli. A devenit împărăteasă a Indiilor şi a început să se semneze "VRI, Victoria Regina et Imperatrix". A devenit o figură importantă pe scena politică internaţională, Kipling scriind în poemul The widow at Windsor: "Pentru că regii trebuie să descalece, iar împăraţii să se încrunte / Când văduva de la Windsor spune "Stop!".

Cartea oferă multe detalii mai puţin cunoscute din viaţa reginei. Este o lectură interesantă, dar pentru a putea fi gustată pe deplin cititorul trebuie să aibă deja cunoştinţele de bază despre epocă şi istoria acesteia. Cartea este, aşa cum spune autorul însuşi, "o scurtă povestire a vieţii acestei mari suverane". Nu este o relatare amănunţită, ci o încercare de a surprinde esenţialul unei personalităţi energice, puternice şi autoritare.

0 comentarii

Publicitate

Sus