dar când drumurile s-au petrecut
se petrece frunza se petrece întâia ninsoare
şi-n flacăra albă dinspre colină
vine ultimul tunet de Crăciun
mă-mbrăţişezi cu frumuseţea ta crepusculară
cum îmbrăţişează marea o barcă timp de o zi,
deplin, cu întreaga spumă
lumea se naşte dintr-un unic şi clar potop
după ocolul căutărilor solitare
după moartea acestui biet ţinut
cât de fericit este să găseşti arca
- în ochii tăi zboară trist un porumbel
cu visul din zori al tărâmului făgăduit
(în perioada 1 ianuarie 2017 - 31 martie 2017, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate