05.12.2016
PasiLiberi.ro, decembrie 2015
Iernile bune, la Şureanu, încep toamna şi se sfârşesc vara. Ninsorile care cad în octombrie şi care albesc munţii, urmând să se topească prin mai, confirmă că, aici, există o Siberie în versiune românească. Ger, viscol impenetrabil, ţurţuri-gigant şi un cer cu stele ca-n cărţile de colorat - sunt manifestarea zilnică a iernii în Şureanu, atunci când e iarnă pe bune. Dincolo, însă, de extreme, iarna oferă, aici, ceva ce alţi munţi au pierdut: viaţă. Faună. Habitat. Vegetaţie vie, pe sub omăt. Aici, spre deosebire de Alpi, n-aveţi nevoie de binoclu pentru bird-watching. Păsări sunt peste tot, la fel cum urmele de cerb şi lup sunt singurele pe care le veţi vedea pe întinderile albe.

 

Şi totuşi, există în acest ţinut - deşi pare greu de crezut - urme de om. Liniile lungi, curbate, care taie versanţii de sus până jos, sunt urmele de schi şi snowboard. Iar cele nouă pârtii, desfăşurate în golul alpin care leagă vârfurile Şureanu de Pătru (la cea mai mare altitudine din România, după cele de la Sinaia), sunt pârtiile care, prin dinamismul lor, dau un contrapunct liniştii din Şureanu. Este, prin urmare, un contrast categoric între ambianţa siberiană, de nemişcare totală care îmbracă Munţii Şureanu, şi agitaţia, gălăgioasă uneori, de pe domeniul schiabil, din après-ski-uri şi cabane.

 

Pentru schiorul occidental, care cunoaşte standardele de calitate ale unei staţiuni cu 30.000 de paturi, Munţii Şureanu par a fi o joacă cu cele câteva pensiuni ale lor. Cu atât mai mult cu cât drumul spre domeniul schiabil este accidentat şi îngust, deseori, cât pentru o maşină. Un drum înjurabil, ca să fim oneşti. Cu toate astea, acelaşi turist occidental are motive să vadă, în aceste limitări anti-confort, o mulţime de puncte forte, care fac din pârtiile de la Şureanu oferta perfectă pentru cei ce vor să schieze exclusiv în sălbăticie. Schiorul Munţilor Şureanu este, putem spune, turistul amenajărilor minime, al serviciilor strict necesare, e turistul camerei cu patru-cinci paturi şi o teracotă veche. E turistul aventurii pe munte, turistul focului de tabără, al fumului de grătar, turistul off-road, care ştie la fel de bine să monteze lanţuri pe roţi şi să folosească troliul. Este, prin excelenţă, un confort al adrenalinei, al rezistenţei fizice, un confort al gerului şi al luptei cu natura. De aceea, privind această "jumătate plină a paharului", punctele forte ale pârtiilor de la Şureanu par, într-adevăr, suficiente pentru o experienţă de povestit nepoţilor.

De pildă, când ninge, Munţii Şureanu sunt un rai pentru freerideri. Golul alpin e fără margini în acest ţinut încă virgin, în care cablurile de telescaun şi teleschi par nişte obiecte întru totul out of context. Date fiind condiţiile naturale ale locului (drum sălbatic, neamenajat, platouri alpine cu zăpadă naturală cât cuprinde, inclusiv la cotele 1.650 - 1.700), domeniul schiabil din Şureanu este paradisul schiului de tură şi al coborârilor freeride. Pe de altă parte, oricare din cele nouă pârtii oferă privelişti care pur şi simplu nu pot fi descrise în cuvinte. Vă aflaţi la 2.010 m altitudine, de unde veţi vedea crestele albe din Retezat, Parâng, Cindrel şi Apuseni. În plus, lărgimea şi înclinaţia pârtiilor le fac bune la fel de mult pentru slalom, cât şi pentru lecţiile de schi pentru începători. Totodată, drumurile forestiere din Şureanu, care formează adevărate labirinturi printre văi, ar putea permite zeci de kilometri de schi fond.

 

Cu toate că aproape totul, la Şureanu, se rezumă la potenţial, la tristele "s-ar putea" şi "ar fi bine să...", Şureau rezistă, turistic vorbind. Serviciile, deşi minimale, mulţumesc. Turiştii vin şi închid ochii la minusuri. Vinul fiert curge iar nervii rămân undeva în spate. Probabil în partea lucidă a creierului. Cert e că, pentru toate motivele care, la Şureanu, îl fac pe turistul de rând să devină schior, aceşti munţi sunt, în esenţă, munţii fotografilor. Tot ce e peisaj alb, arhitectură rustică, wild-life şi schi este, implicit, o ţintă pentru fotograful de munte, cu rucsac şi bocanci în picioare. Indiferent în care punct s-ar plasa, pe pârtii sau în afara lor, acel punct devine punct de belvedere. Iată de ce unul dintre arealele de pe Google Earth, pentru care există un număr impresionant de fotografii panoramice 3600, e Şureanu.

Acces spre pârtiile Domeniului schiabil Şureanu

Ruta este unică, pe timp de iarnă, şi anume de la Sebeş - lacul Oaşa (pe Transalpina), apoi la dreapta pe ruta mănăstirea Oaşa - Luncile Prigoanei - Domeniul Schiabil Şureanu. Distanţă de la Sebeş la pârtii: 82 km. Durată: aproximativ 2 ore şi 15 minute, fără popasuri.

Obiectiv turistic: pârtiile de schi ale Domeniului Schiabil Şureanu
Localizare: Munţii Şureanu (judeţul Alba)
Coordonate: latitudine 45.566752; longitudine 23.509492; alt. 1.650 m
Acces: cu maşina
Credite foto: Florian-Rareş Tileagă
Articolul face parte din campania de promovare media, derulată de Asociaţia "Turism Mülhbach" 2015

0 comentarii

Publicitate

Sus