Vin imediat!

Astăzi la Muzeul Ţăranului Român se adună iconarii şi crucerii. Dacă aveţi vreme, veniţi să-i vedeţi. Dacă nu, vă povestesc eu cum a fost, dar mai pe seară.

***

Scriu cu amărăciune. Am aşteptat să apună soarele pentru că aceasta este povestea unui priveghi. Aşa cum am promis, povestea despre Târgul Iconarilor şi al Crucerilor. Este al treilea an când în curtea Muzeului Ţăranului se adună meşterii de icoane şi făcătorii de cruci... oameni cu totul speciali care păstrează vii tradiţii preluate de la bunici, nealterate de cei 45 de ani de laicizare forţată... Cu gândul ăsta m-am îndreptat spre muzeu, în speranţa că voi găsi în toată adunarea aceea măcar un om interesant, un om care să aibă o lumină interioară. Am găsit în schimb cam 15 reprezentanţi de meşteri, în general doamne şi domnişoare, a căror unică legătură cu actul creaţiei era aceea familială. Degeaba am căutat sensuri ascunse, degeaba am încercat să aflăm la ce se gândesc pictorii când desenează sau colorează chipurile îngerilor pe pristolnice (cruci de lemn, folosite odinioară pentru întipărirea semnului cu care vom învinge, pe colaci şi pe colive)... Una dintre aceste doamne avea pe masă trei tipuri de pristolnice. De 50.000, de 100.000, de 200.000. Pentru toate buzunarele. Colorate pastel, cu chipuri naive de îngeri (aveau aripi, aşa am ştiut că-s îngeri, altfel puteau fi la fel de bine reproduceri ale lui Lolek şi Bolek) şi cu rugăciunea pentru înger, îngeraşul meu (o mai ţineţi minte?).
- La ce vă gândiţi când pictaţi îngerii? a întrebat-o colega mea, Corina.
- Ştiţi... eu pictez în fiecare zi... e ca un serviciu... desigur, pictez cu drag dar când în fiecare zi trebuie să te aşezi la masă şi să iei pensula... e ca şi cum ai merge la birou... dar nu putem spune asta, nu e aşa? La început am făcut crucile astea mai mari, cred că şi în muzeu puteţi găsi una, de acolo am luat modelul şi pe urmă le-am făcut şi pe cele mai micuţe ca să le putem vinde. Noi păstrăm preţurile astea de doi ani. Am tot zis să le mărim dar...

La altă masă, un cerc de lemn sculptat cu vagi chipuri de sfinţi. 700.000.
700.000 pentru bucăţica asta de lemn?
Vi se pare mult? 300 de găuri a dat soţul meu cu bormaşina, le-a şi numărat... e aproape filigranată, ştiţi cât de greu se face un filigran?

Se poartă crucile suflate cu argint încastrate în bucăţi masive de lemn.
Icoane pictate pe lemn si pe sticlă, în rame ce imită ferestrele ţărăneşti, cele împărţite în patru de o cruce în mijloc, pe scoarţe de copac sau pe pietre, pe scoici. Aurite, argintate, colorate parcă în culori de tipografie... M-am uitat la chipurile sfinţilor. Prelungi, încercănate, încruntate. Probabil şi pe ei îi supără mersul lumii sau pur şi simplu atât a putut meşterul... Două icoane mi-au plăcut în tot târgul. Una semăna izbitor cu o carte deschisă. Pe cealaltă am remarcat-o pentru că o bătrânică o ridicase de pe masă şi o privea cu ochi flămânzi. Fusese pictată pe o scoarţă de copac, una din acele bucăţi de lemn care zac prin păduri, desprinse de trunchiurile copacilor. Şi-o apropiase de nas, să vadă mai bine trăsăturile feţei sfântului pictat. Nu-şi permitea să o cumpere, dar se vedea clar că şi-ar dori-o. Nu mi-am permis să i-o cumpăr, dar i-aş fi dăruit-o dacă aş fi putut. Ne-am privit preţ de câteva secunde zâmbind... e frumoasă icoana. Apoi a pus-o încet pe masă, aproape cu evlavie şi a mai mângâiat-o o dată, înainte de plecare. La altă tărăbuţă doi tineri povestesc despre un concert rock.
Am ieşit din curtea interioară a muzeului şi m-am aşezat pe un trunchi scobit. În dreapta, bisericuţa maramureşeană, înconjurată de iarbă încă verde, mi-a spălat ochii preţ de încă vreo câteva minute. Plutea tristeţea în aer, deşi merita o soartă mai bună ziua asta frumoasă, luminată şi încălzită de soare doar atât cât să nu-ţi vină să pleci. A fost o zi frumoasă şi tristă, ca ochii bătrânei ce nu şi-a permis o icoană pictată pe scoarţă de lemn.
Oamenii trebuie să trăiască din ceva... unii au ales să vândă bucăţi de spiritualitate, pe bani grei. Grei pentru mine, sume nesemnificative poate pentru turişti sau pentru colecţionarii de artă. Cine sunt eu să-i judec?
Astăzi am asistat la priveghiul a două meserii.