Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jurnal de maimuţe

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Gropi


Alexandru Gorghe

17.12.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Roţile continuă să se învârtă. Şi se învârt. Şi se învârt. Şi dau de-o groapă. Se opresc puţin. Continuă.
- Ciob în faţă!

Cauciucul din dreapta îl loveşte din plin, se crapă şi prin gaură intră aer.
- ... prea târziu.

Salvarea se ridică din ce în ce mai tare sub cauciucul care tot creşte. Zgomot.
- A pocnit.
- A pocnit.

Nişte picioare bătătoresc tabla de pe maşină şi un al treilea membru păros deschide o trapă.
- Am dat de pământ!

Şoferul dă din cap. Copilotul se duce să-l verifice pe bolnav. Din spate se aude
"Totul bine?
mmmmmmmmmmm.
Sigur! Veţi putea coborî singur sau doriţi să vă ajutăm?
mmmmmmmm. ammmmmmm!
Nu este timpul şi locul pentru asta!
mmmmmmmmmmmmm.
Aşa e procedura, ştiţi bine!
mmMmmm!
Nu ridicaţi tonul! Vă rog să înţelegeţi că suntem aici să vă ajutăm, domnule.
mmm
Domnule Chiotnovici."

Copilotul se întoarce. Dă din cap, deschide gura, dă din limbă de trei ori în sus, de două ori la dreapta. Tăcere. La prima intersecţie salvarea o ia tot înainte. La următoarele două la fel. După, o ia la dreapta şi la a cincea o ia la stânga. Din spate:
"mmmmmm!"

Copilotul oftează, smulge schimbătorul de viteze şi intră în spate. Se aude un vâjâit de parcă maneta se îndreaptă cu putere spre ceva anume şi...

Mă trezesc cu un cucui în mijlocul frunţii, legat pe o targă în mijlocul secţiei de urgenţe. Căruciorul merge singur până în cabinetul doctorului Chiotnovici. Mă salută şi-i mormăi ceva, nici eu nu ştiu ce. Are mâini păroase, trei sau patru după câte pot vedea. Are urechi de peşte şi la spate îi iese din halat o coadă de gorilă. Îi mormăi tot ce mi s-a întâmplat şi de ce am chemat salvarea şi deja îmi scrie o reţetă. Înainte să plec îmi masează cucuiul şi îl stoarce de mucegai, să mă scape de durere. Şi mă lasă să plec. Nu ştiu cum să ajung acasă şi cei de la salvare se oferă drăguţ să mă ducă cu maşina. Eeu sunt de acord. Totuşi, insistă să mă lege fiindcă, spun ei, "Aşa e procedura".
"- Ciob în faţă!"

Pornesc şi le mormăi unde stau,
"- Am dat de pământ!"
dar înainte de ultima intersecţie nu nimeresc drumul spre casă şi o iau înapoi spre spital. Le strig să întoarcă şi unul vine la mine cu un schimbător de viteze în mână şi....

Roţile continuă să se învârtă. Şi se învârt. Şi se învârt. Şi dau de-o groapă. Se opresc puţin.
Continuă.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer