Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Miscellanea

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Şúco


Matei Bodoc

08.04.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
- Ce faci Ştefan?
- Bine.
- Cum adică bine? Ăsta nu e răspuns...
- Lasă-mă, mă... Închide lumina.

Stă în cameră pe întuneric. Nu şi-a făcut curat. De trei zile îi reamintesc. Degeaba. Aspiratorul este tot acolo. Nemişcat... Mănâncă întotdeauna singur. Şi se reîntoarce în bârlog. Îl aud vorbind la telefon. I-am făcut abonament cu minute căcălau. Profită din plin de asta. Seara, pe la zece, iese. Prinde aripi şi zboară. Seară de seară... Pe la două, trei, aud cheia. Ştiu după cum o răsuceşte. După cum calcă ştiu. Dorm iepureşte până se întoarce. Uneori nu pot închide ochii. Paşi ezitanţi, nesiguri... Merg la baie. Un pretext doar. Apuc să-l văd, să-l miros. Bere şi tutun.
- Sunt bine, mă! M-am văzut cu Bonk şi Rek. La o bere. Iar n-ai dormit?
- Doar merg la baie. N-am treabă, eşti major. Somn uşor, dragule!
- Noapte bună...

Are aproape nouăsprezece de ani. Cei doi i-au fost colegi. Opt ani. Apoi au învăţat la licee diferite. Bonk este o ramă umblătoare. Pielea lui, un şevalet. Poartă tatuaje cool, viu colorate. Freză de indian Caddo, cu creastă. Sprâncene cu piercinguri, fleshuri în urechi. A dat Bacul de două ori. O să mai încerce. S-a angajat la Mega. Nu i-a plăcut. Mie îmi place Bonk. Are culorile în sânge. Graffer ca şi fi-miu. Copilul ăsta, dezorientat acum, are har... Dau împreună de la generală. Şi-au făcut un Crew. Visează la un whole train. Ca Gipsy Erps, idolul lor. Îi însoţeam la desenat. Bodyguard să nu le fure canurile. Şi să îi feresc de ispita a de merge la trenuri sau metrou. A ţinut o vreme. Până i-am găsit la Poliţia CFR. Am plătit amenzi la CFR, METROREX, RATB...

Rek e altfel. Fi-miu îl invidia: "E bine să ai părinţii divorţaţi. Ai bani tot timpul. Amândoi îţi dau..." Rek nu e graffer ci descurcăreţ. Face rost de ce ai nevoie. The Botanist Islay Dry Gin. Cadoul lui la majoratul lui Ştefan. Aproape mereu îl văd elegant. Uneori şi cu cravată. Ca şi Bonk, are o problemă. Bac-ul. Fără job, dar cu bani. Mereu.

Ştefan a luat Bac-ul. Din prima, cu medie mare. Toată clasa a XII-a l-am păzit. Am lucrat de-acasă. I-am găsit meditatori. Era ca un cal sălbatic. Frica examenului l-a îmblânzit. Apoi a început să-i placă. Când a aflat media ne-a spus: "Mulţumesc, aţi făcut bine!"

Dimineaţă, intru în bârlog:
- Ce cauţi aici?
- Vreau aspiratorul. Să o ajut pe mami. Tu când termini curăţenia?
- Hai, nu mă mai stresa!
- Ce planuri ai, copile? Te-ai uitat în orar? Peste două ore ai curs...
- Facultatea nu e de mine. Mă doare'n cur de ea.

Ies cu coada între picioare. Se aud tunete, un fulger rupe cerul. Ana a auzit discuţia cu Ştefan. Nu vorbim dar întrebarea e comună. Unde s-a rupt filmul nostru?
*
Strada mă cheamă... Aici simt că trăiesc, frate. Dar trebuie să ştii momentul... Dacă ieşi până'n prânz, ţeapă. Moşi şi babe către pieţe. Angajaţi stresaţi spre job. Studenţi grăbiţi... După-amiază, nebunie. Toţi vor acasă. De la amurg, oraşul e al meu. Până atunci mă ascund... Ai mei sunt speriaţi. Mă bombănesc tot timpul. Auzi "bine nu e un răspuns"... Ce vrea, să fac un referat? Jet, nu mai pun botu'. Am aproape 20 de ani. Când să mă distrez? La pensie?
Auzi altă idee... Să mergem împreună în vacanţă. Am nouăşpe ani, frate. Cum să plec cu părinţii... Noroc cu tovarăşii mei:
- Salut, Bonk! Ce avem în seara asta?
- Un bax de bere şi două contorsioniste, Sire.
- Marfă, eşti bun!
- Rek?
- Vine cu Mara. Şi pizza.
- Ce să mai aduc?
- Boxa wireless. Şi ceva de voie bună...

Suntem ca fraţii. Am avut aceeaşi învăţătoare. Şi aceeaşi fată ne-a şcolit. Pe toţi. Bonk este vesel tot timpul. Râde din orice. Râde fiindcă-i tare trist. Ştie de boala maică-sii... De-asta are tatuaje. Tot mai multe. Îşi doreşte măcar 40. Trei luni de viaţă, new tattoo. Ăsta e pariul lui: zece ani pentru mă-sa. Rek are iarba fiarelor... Deschide orice uşă, suflet, buzunar... Dacă vrei ceva, el aduce. Ce îşi doreşte? Familia pe care o avea. În clasa a treia s-a întâmplat divorţul. De-atunci s-a rupt. Mereu în week-end cu tata. Restul zilelor cu mama. Cartiere diferite, prieteni peste tot... Avem grijă unul de altul. Ne ştim plăcerile. Şi ne protejăm reciproc cicatricile. Eu? Care e problema mea? Aparent niciuna. Ai mei sunt sănătoşi, cred. Sigur, foarte ocupaţi şi încă împreună. Dar... Dintr-a doişpea tata e gardianul meu. Venea Bac-ul şi mi se rupea. Meditaţii, ascultări, simulări. M-a scos din minţi. Am terminat printre primii zece din liceu. Premianţii clasei au fost sub mine. Glorie, lauri, călare pe val - a fost wonderful. Da, m-au ajutat părinţii mei. Dar presiunea a crescut. Cu poveşti de studenţie, că viaţa de student nu e acasă... Cu şansa de studia afara... m-au aburit. A fost teribil!
- Nu-mi place aici, toţi colegii sunt mai mari ca mine. Cel mai tânăr are douăzeci şi trei de ani. Prietenii mei sunt la Bucureşti.
- Trebuie să te acomodezi. Fă-ţi noi prieteni.
- Ce caut eu aici? O mie opt sute de kilometri pân' acasă... cu avionu'.
- E o provocare...
- N-am nevoie de provocări! I-am vizitat de Crăciun. Nu prea am st ftat împreună. I-a durut. Au venit ei la mine. Cu avionul. De ce să fie simplu? Complicat e mai interesant... Bilanţul: şase luni departe de ţară.
- Acasă îmi schimbam zilnic chiloţii...
- Ce vrei să spui?
- Aici trebuie să-i port trei zile.
- Păi... ţi-am luat două duzini...

Picătura chinezească a dat rezultat. Acum iată-mă student la Bucureşti, Regele s-a întors din exil. Tata? Da, m-a ajutat la Bac. Dar acum exagerează... Nu vreau să trăiesc ca ei. Viaţa nu e o luptă permanentă. Program de la şapte la şapte. Două concedii pe an. O vacanţă afară, alta în ţară. Grija ratelor... Pfui. Cum să trăieşti aşa? Aş vrea să-i văd liniştiţi. Nu-ţi poţi formata sau resofta părinţii.

N-am stat, m-am angajat. Ajutor de bucătar. La un chinez, juma' de buletin. Un ban nu le-am cerut. N-am mai mâncat acasă. Cât să înţeleagă că mă descurc. I-am văzut dând târcoale. Nu credeau că am job. Le-am povestit de fata chinezului. Drăguţă, hot chiar. Tata:
- Te-atrage chinezoaica?
- Tată, i-am tras-o deja...

Cât am lipsit s-a întâmplat ceva. Casa a devenit perimetru. Protejat, parolat, securizat şi... monitorizat. Au fost nişte spargeri în bloc. Tata a investit în tehnologie. Prea mult. Stai zece secunde în faţa uşii? Eşti fotografiat. Ai intrat pe uşă? Te-am filmat... S-a jurat că baia e "curată". Şi camera mea. Îl cred... Cu Dora cotoiesc pe la prieteni. Preventiv.
*
În bucătărie Ana aşază masa iar radio-ul de-abia acoperă huruitul hotei. O oală încă bolboroseşte pe aragaz. Pahare, linguri, farfurii - totul ori trei. Le potrivi la linie, zâmbi, apoi strigă:
- La masă!

Întâi veni Ştefan. Se aşeză nerăbdător.
- Te-ai spălat pe mâini?
- Da. O, găluşti... Chiar mi-era poftă.
- Aşteaptă-l şi pe taică-tu.

Se aşeză şi ea. Îşi înnegri cu piper farfuria.
- Poftă bună, dragilor. Ce aromă...
- Tati, mami iar exagerează. Uite, o tonă de piper.
- Mama PiperAna. Vai şi-amar de fundu' ei, zise bărbatul.
- Mama PiperAna, repetă şi Ştefan.
- Nu ştiţi voi ce-i bun. Neciopliţilor...

Au izbucnit în râs. Era jocul lor. Fiecare îşi ştia replica. Se priveau amuzaţi. Demult nu o mai făcuseră.
Ana era mulţumită.
Găluşti şi piper.
Pentru o nouă pace.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer