Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Ceaiul de joi dimineaţă

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Soluţia


Ilinca Anamaria Prisăcariu

29.12.2016
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Dacă aş fi avut mâneci - dar nu mai am, pentru că am fost nevoită să le rup cu dinţii pentru a-mi opri o hemoragie toracică - aş fi scos o soluţie de acolo. Nu mai pot face asta, aşa că am început să o caut în alte locuri.

Mi-am băgat mâinile în buzunare, până la cot, umăr - pân' la creier - şi nu am găsit nimic. Mai mult ca sigur am fost prădată de un hoţ de soluţii, care m-a prins într-un moment de slăbiciune, m-a hăituit cu poezii de dragoste până mi s-a făcut rău şi atunci când m-am dus să îmi vomit lacrimile pe care le-am înghiţit - jnap! - m-a făcut.

Mi-am băgat capul sub pat, în speranţa că printre cele mai mari frici ale mele voi găsi şi chestia asta la care râvnesc şi care are potenţialul să mă salveze. Când am ajuns acolo: surpriză! Nu mai era nimic. Asta pentru că erau toate deja la mine în spate.

M-am ridicat şi am început să mă scutur, moment în care au început să îmi sângereze urechile. Mă speriasem degeaba, naiva de mine. Nu era sânge, ci "va fi bine"-le care mi s-a adunat în pavilioane. E roşu, să nu-l deoache nimeni. Şi îi merge chiar foarte bine...

Începeam să îmi pierd echilibrul. La scurt timp a început să mi se scurgă din ochi un lichid cu gust de nu-mă-uita, dar serios dacă-mi amintesc cum era... Cre-că mi s-a pun un văl. Sau un văleu. Ăsta un văl mai mare.

Mi s-a făcut sete, aşa că am ieşit din casă în căutarea unui om. Nu vedeam nimic. Mi-am întins mâinile şi am început să merg. Prezenţe treceau pe lângă mine, dădeau palma, dar nimeni nu spunea nimic. Cred că erau pur şi simplu întâlniri cu alţi oameni însetaţi, dar cum eram cu toţii cu văleul, aveam impresia că ne felicităm unii pe alţii pentru... nu ştiu, încă nu mi-am dat seama pentru ce. Dar îţi zic imediat cum aflu.

În fine. Încă nu am găsit ceea ce caut. Şi o caut de atât de mult timp, că nici măcar nu mai ştiu ce caut. Sau ce e timpul. Sau chestii de genul ăsta din care oamenii aflaţi în suferinţă fac artă.

Poate că asta e... Nu, nu cred. Eu încă mai caut. Voi ţipa când voi găsi. Nu de alta, dar cum nu mai vede niciunul din noi nimic...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer