Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Jurnal de maimuţe

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Pază


Alexandru Gorghe

04.02.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Printre pânzele cortului se împrăştie bucăţi din lumina lămpii, printre copaci bucăţi din lumina lunii, ambele atât de puternice şi totuşi, absente pe lângă Dumnezeul în doliu ce stă de pază. Pământul scrâşneşte din dinţi la fiecare pas pe care-l fac şi din oră-n oră îmi mai scuipă în faţă un copac pe care trebuie, într-un ultim moment, să-l evit. În timp ce merg văd cum sufletul mi se scurge pe nări în şiroaie mici şi albe.

Fac cercuri la dreapta şi la stânga. Ritual repetat de mii de ori şi care mai trebuie repetat de alte mii de ori până se face schimbul de gardă. La început metalul puştii făcea frigul şi mai greu dar acum observ cum frigul face puşca şi mai grea şi îmi arcuieşte coloana şi umerii spre pământ. Vântul îşi bate joc de orice gram de atenţie de care mai pot să dau dovadă.

Un prim zgomot mult aşteptat. Simt cum braţele mi se spală în adrenalină. Pun a doua mână pe puşcă şi mă îndrept înspre zgomot: în spatele cortului. Dar parcă mă învârt în cerc fără rost. Şi totuşi o aud cum respiră. Cum de nu lasă urme în zăpadă? Ce creatură şopteşte aşa sălbatic cântece de leagăn?

Celălalt paznic îmi aude din somn paşii şi se trezeşte, respiratul fiarei dispare. Alarmă falsă: ceea ce părea a fi un porc mistreţ era un biet sforăit. Înapoi la învârtit, cel din cort îţi reia somnul. Îmi permit o mică pauză şi mă uit în sus. Norii au decis să mi se alăture la pelerinaj. Acum lampa arată doar trunchiurile şi crengile foarte bătrâne şi grele, şi ce e mai sus se uneşte, sub scuza negrului, cu restul universului. Simt toată presiunea deasupra capului şi îmi e într-un fel ciudat să mă gândesc la însemnătatea noastră neînsemnată: nişte microbi mici pe spatele unei pietre care e aruncată de nu ştim cine, nu ştim unde.

Cortul foşneşte şi-i strig să se culce că mai are o oră şi schimbăm tura. Două pietre negre lucesc în direcţia mea, se închid şi se deschid. Îmi pare că-s ochii unui câine rătăcit. Arunc de jos o piatră fiindcă mă gândesc eu, nu ştiu cum, că ar putea fi o idee bună.

Piatra asta, pe partea pe care nu era albă de la zăpadă, avea încă muşchi verde. Şi în momentul în care era în aer am şi uitat de câine: mă gândeam de ce am ales-o tocmai pe aia, de cum de s-a nimerit să fie verde pe o parte, sau de ce e aruncată nevinovată-ntr-o direcţie nevinovată. Piatra e încă în aer şi câinele nici nu clipeşte. Vântul o mai ajută şi ajunge în capul lui, fix între ochi.

După cum a urlat e mai mult demon decât animal. Ochii-i sar de două ori în aer şi mă prăbuşesc. Oasele îmi pârâie şi îmi simt coastele cum mi se cos în plămâni. Mă adulmecă şi îi simt respiraţia oribilă. Apă de gură şi muşeţel.

Îmi bagă colţii în faţă şi îmi prinde capul între canini, mă aruncă şi picioarele mi se strecoară în pământ. Îl aud cum îşi face vânt. Inconştient reuşesc să ajung la puşcă, fără să fiu capabil să o îndrept spre ceva anume. Adevărata lumină vine din ţeavă. Sperie noaptea, păsările pe care probabil tocmai le-am trezit. Sperie vântul şi sperie hainele negre de pe Dumnezeu. Pot să îl văd în lumina asta şi pe monstru: urs cu bot roşu şi labe albe îndreptându-se spre faţa mea. Blana se mişcă în şuvoaie şi se scutură de zăpadă la împerecherea cu glonţului. Nici nu îl simte şi sare din nou. De data asta mă nimereşte din plin cu toată greutatea lăbii pe creştet.

Lumina prafului de puşcă se ascunde, împreună cu norii, după copaci. Stelele-mi ţin lumânare la cap, de parcă aş fi, măcar în secunda asta, un pic mai mult decât un germene pe o piatră.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Satul numit Oraş, Alexandru Gorghe (4.6/5 - 12 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Proces verbal, Alexandru Gorghe (3.7/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Fiindcă-s în Italia, Alexandru Gorghe (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Cioara, scorbutul şi puntea cu găuri fără de şurub, Alexandru Gorghe (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Minunatele peripeţii ale tânărului optimist şi ale gândăceilor drăgăstoşi, Alexandru Gorghe (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Miscellanea
Sageata Ceaiul de joi dimineaţă
Sageata Povestiri minimaliste
Sageata Praful de pe tobă
Sageata autoficţiuni
Sageata Cântece simple
Sageata 49
Sageata Visăreasa-n colţul blocului
Sageata Totul pe alb
Sageata Editorialul de luni dimineaţă
Sageata Cafe del Sol
Sageata Diversiuni şi aluviuni
Sageata Micile istorii
Sageata Scrisorile Getei
Sageata Insolita de marţi
Sageata Întîlniri - De dragoste
Sageata Cuvinte pentru înecaţi
Sageata România, draga de ea!
Sageata Jobenul cu iepuraşi
Sageata Şoseta cântăreţului de blues
Sageata inter_zise
Sageata Biciclete în Beijing
Sageata Istorii inventate
Sageata Respiraţie sub apă
Sageata CompletAbil
Sageata Cutia cu păpuşi
Sageata Drumul spre Oz
Sageata Un pic - alte întîmplări adevărate
Sageata Poveştile fetei nesăbuite
Sageata Cum să...
Sageata Bungee Jumping
Sageata InCompletAbil fantastic
Sageata Fractalul Epic
Sageata Zen şi arta întreţinerii motocicletei
Sageata PUNCT...
Sageata S-a întâmplat într-o joi
Sageata 8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to men
Sageata Blues Letters
Sageata Casa cu pereţi de vânt
Sageata Bestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)
Sageata Ora de libertate
Sageata Viaţa domnului Lăzărescu
Sageata Întâmplări despre niciodată


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer