Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Fragmentarium

Apocalipsa lui Pavel


ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă

15.02.2017
Editura Vremea
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Apocalipsa lui Pavel
Ediţie îngrijită de Cristian Bădiliţă
traducere de Smaranda Mărculescu Bădiliţă şi Cristian Bădiliţă
ilustraţii de Marian Zidaru
Editura Vremea, 2016

Citiţi introducerea acestei cărţi

*****
Intro

Voi trece acum la viziunile şi revelaţiile Domnului. Cunosc un om în Cristos, care, acum paisprezece ani, a fost răpit pînă la al treilea cer (dacă a fost în trup nu ştiu; dacă a fost fără trup nu ştiu: Dumnezeu ştie). Şi ştiu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu ştiu: Dumnezeu ştie) a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte care nu se pot spune şi pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. Cu un astfel de om mă voi lăuda; dar întrucît mă priveşte pe mine însumi, nu mă voi lăuda decît cu slăbiciunile mele.

Prolog

1. Cînd s-au descoperit toate acestea? Pe vremea consulilor Theodosius Augustus cel Tînăr şi Constans, unui notar din Tars, care locuia în fosta casă a sfîntului Pavel, i s-a arătat, într-o bună noapte, un înger, spunîndu-i să dărîme temelia casei şi să pună la vedere ceea ce va găsi acolo. Dar el a socotit că are de a face cu nişte închipuiri.

2. 1. Venind însă a treia oară, îngerul îl biciui şi îl sili să dărîme temelia; şi, săpînd, găsi o cutie din marmură, scrisă pe margini; în ea se afla Revelaţia sfîntului Pavel, precum şi sandalele cu care acela umbla de obicei propovăduind cuvîntul Domnului.

2. [Notarul] se temu să deschidă cutia şi o duse judecătorului. Primind-o, judecătorul o trimise împăratului Theodosius, întrucît avea pecete plumbuită şi se temea să nu fie cine ştie ce. Cum ajunse în mîinile sale, împăratul o deschise şi găsi Revelaţia sfîntului Pavel. El trimise o copie la Ierusalim, dar originalul îl păstră pentru sine.

3. Pe cînd mă aflam în trupul cu care am fost dus la al treilea cer, mi s-a înfăţişat cuvîntul Domnului grăindu-mi: "Spune poporului acestuia: pînă cînd veţi cădea în greşeală şi veţi aduna păcat peste păcat şi-L veţi ispiti pe Domnul care v-a creat? Deşi sînteţi fiii lui Dumnezeu, faceţi lucrarea diavolului chiar în credinţa lui Cristos, din pricina greutăţilor lumii. Fiţi atenţi aşadar şi luaţi aminte: toată făptura îl slujeşte pe Dumnezeu, numai neamul omenesc păcătuieşte. El, care stăpîneşte peste toate făpturile, păcătuieşte mai mult decît oricare."

4. Mult s-a rugat de Domnul soarele, care este luminătorul cel mare, zicîndu-i: "Doamne Dumnezeule Atotputernic, eu mă uit de sus la nelegiuirile şi nedreptăţile oamenilor; îngăduie şi-i voi face să simtă ce putere am, ca să ştie că numai Tu, unul, eşti Dumnezeu." Şi i s-a arătat un glas care i-a grăit: "Cunosc toate acestea, căci ochiul Meu vede şi urechea Mea aude. Dar îi îndur cu răbdare, pînă cînd se vor întoarce la Mine şi se vor pocăi. Dacă nu se vor întoarce la Mine, îi voi judeca pe toţi."

5. Luna şi stelele s-au rugat, şi ele, de multe ori Domnului, zicîndu-i: "Doamne Dumnezeule Atotputernic, nouă ne-ai dat puterea nopţii; pînă cînd o să tot privim nelegiuirile, desfrînările şi omorurile săvîrşite de fiii oamenilor? Îngăduie să ne arătăm puterile asupra lor, ca să ştie că numai Tu, unul, eşti Dumnezeu." Şi li s-a arătat un glas care le-a grăit: "Cunosc toate acestea; ochiul Meu vede şi urechea Mea aude. Dar îi vor îndura cu răbdare pînă cînd se vor întoarce la Mine şi se vor pocăi. Dacă nu se vor întoarce la Mine, îi voi judeca."

6. 1. Adeseori a strigat şi marea, zicînd: "Doamne Dumnezeule Atotputernic, oamenii pîngărit-au numele Tău sfînt în mine. Îngăduie şi mă voi revărsa şi voi acoperi toate pădurile, toţi copacii, întreaga lume, pînă cînd îi voi şterge de la faţa Ta pe fiii oamenilor, ca să ştie că numai Tu, unul, eşti Dumnezeu." Şi din nou s-a arătat glasul acela şi a grăit: "Cunosc toate acestea, căci ochiul Meu vede şi urechea Mea aude. Dar îi voi îndura cu răbdare pînă cînd se vor întoarce la Mine şi se vor pocăi. Dacă nu se întorc la Mine, îi voi judeca."

2. De multe ori şi apele au ridicat glasul împotriva fiilor oamenilor, zicînd: "Doamne Dumnezeule Atotputernic, fiii oamenilor au întinat numele Tău sfînt." Şi s-a arătat un glas şi a grăit: "Cunosc toate acestea, chiar înainte ca ele să se făptuiască. Ochiul Meu vede şi urechea Mea aude. Dar îi voi îndura cu răbdare pînă cînd se vor întoarce la Mine. Dacă nu, îi voi judeca."

3. Adeseori încă şi ţărîna a strigat către Domnul împotriva fiilor oamenilor, zicînd: "Doamne Dumnezeule Atotputernic, eu mai mult decît oricare dintre făpturile Tale sînt vătămată de cruzimile, mîrşăviile, adulterele, omorurile, hoţiile, minciunile sfruntate, vrăjitoriile şi ticăloşiile oamenilor, precum şi de toate celelalte rele pe care le săvîrşesc - pînă într-acolo încît tatăl ajunge să se ridice împotriva fiului şi fiul împotriva tatălui, străinul împotriva străinului, şi oricine [ajunge] să siluiască nevasta aproapelui. Tatăl se suie în aşternutul fiului, iar fiul, în aşternutul tatălui. Prin toate aceste nelegiuiri cei care aduc jertfă numelui Tău au pîngărit lăcaşul Tău sfînt.

4. Din această pricina eu pătimesc mai mult decît oricare creatură şi nu vreau să le mai dau fiilor oamenilor din vlaga şi din roadele mele. Îngăduie şi-mi voi slei puterea rodului. Şi s-a arătat un glas şi a grăit: "Cunosc toate acestea; nu există nimeni care să-şi poată ascunde păcatul. Ştiu toate nelegiuirile lor, dar îi rabd cu sfinţenie pînă cînd se vor întoarce la Mine şi se vor pocăi. Dacă nu se întorc la Mine, îi voi judeca."

Luaţi aminte, fii ai oamenilor: făpturile I se supun lui Dumnezeu, numai neamul omenesc păcătuieşte.

7. 1. De aceea, fii ai oamenilor, binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeu fără încetare, ceas de ceas şi zi de zi, dar mai cu seamă la asfinţitul soarelui. Fiindcă atunci toţi îngerii merg la Domnul să se închine şi să-I ducă faptele oamenilor, pe care fiecare le săvârşeşte de dimineaţa până seara, atât bune, cât şi rele.

2. Un înger înaintează fericit datorită omului în care sălăşluieşte. Cum apune soarele, chiar la primul ceas din noapte, precum şi la ceasul dimineţii, adică al doisprezecelea din noapte, îngerii tuturor popoarelor şi ai tuturor bărbaţilor şi femeilor, care veghează asupra lor şi le poartă de grijă, (întrucât omul este chipul lui Dumnezeu), aleargă la Dumnezeu să I se închine şi să-I înfăţişeze faptele, bune sau rele, săvârşite de fiecare om. Zi de zi şi noapte de noapte, îngerii îi înfăţişează lui Dumnezeu catastiful cu toate faptele neamului omenesc.

3. De aceea vă zic vouă, fii ai oamenilor, binecuvântaţi pe Domnul Dumnezeu fără încetare în toate zilele vieţii voastre.

8. Prin urmare, la ceasul hotărât, îngerii pornesc cu toţii laolaltă, bucurându-se, către Dumnezeu, ca să I se închine la ora cuvenită.

Şi, iată, deodată s-a făcut ceasul înfăţişării, iar îngerii au venit să se închine înaintea lui Dumnezeu. Şi Duhul [lui Dumnezeu] le-a ieşit în întâmpinare, iar un glas le-a grăit: "De unde veniţi, îngerii Mei, încărcaţi cu poverile trimişilor?"

9. 1. Ei au răspuns, zicând: "Venim de la cei care au părăsit lumea aceasta pentru numele Tău sfânt: pelerini rătăcitori care vieţuiesc în peşteri şi varsă lacrimi în fiecare ceas, [mai mult decât ceilalţi] locuitori ai pământului, care ţin post şi însetează pentru numele Tău , cu mijlocul încins, ţinând în mâini inimile lor în chip de jertfă, rugându-se şi binecuvântându-Te în fiecare clipă, nevoindu-se şi chinuindu-se pe ei înşişi, plângând şi jeluindu-se mai mult decât ceilalţi locuitori ai pământului. Noi, îngerii lor, ne jeluim împreună cu ei. Unde-Ţi este voia acolo porunceşte să mergem şi să slujim, pentru ca şi alţii să devină mai nevoiaşi decât ceilalţi locuitori de pe pământ."

2. Şi li s-a arătat lor glasul lui Dumnezeu, grăindu-le: "Aflaţi că acum harul şi ajutorul din partea Mea se află în Cel care este Fiul Meu preaiubit; El îi călăuzeşte în fiecare ceas; le dă ajutor fără să-i părăsească niciodată, fiindcă sălaşul lor este locuinţa Lui."

10. 1. După ce îngerii s-au retras, au venit alţii, ca să se închine înaintea lui Dumnezeu la ceasul înfăţişării. Iar aceştia plângeau. Duhul lui Dumnezeu le-a ieşit, şi lor, în întâmpinare.

2. Şi s-a arătat glasul lui Dumnezeu, grăind: "De unde veniţi, îngerii Mei, aşa împovăraţi, aducând veşti din lume?" Ei au răspuns zicând aşa înaintea lui Dumnezeu: "Venim de la cei care au chemat numele Tău, dar greutăţile lumii i-au nenorocit, întinzându-le capcane la tot pasul; de la cei care n-au făcut, în toată viaţa lor, nici măcar o rugăciune curată, din toată inima. Oare de ce trebuie să rămânem împreună cu asemenea oameni?" Şi s-a arătat glasul lui Dumnezeu, grăind: "Trebuie să-i ajutaţi până se vor întoarce la Mine şi se vor pocăi; iar dacă nu se vor întoarce la Mine, îi voi judeca."

3. Luaţi aminte, aşadar, fii ai oamenilor: toate câte le săvârşiţi, îngerii le aduc înaintea lui Dumnezeu, fie bune, fie rele.

[Judecarea sufletului drept şi a sufletelor nelegiuite]

11. 1. Şi răspunzându-mi îngerul mi-a zis: "Urmează-mă şi-ţi voi arăta sălaşul sfinţilor - locul unde sunt duşi după ce mor; iar apoi te voi duce în hău şi-ţi voi arăta sufletele păcătoşilor - locul unde sunt duşi după ce mor."

2. Şi am pornit în urma îngerului; şi m-a dus în cer şi am privit tăria; şi am văzut acolo Puterile. În acel loc se aflau uitarea, care înşală şi ademeneşte inimile oamenilor, precum şi duhurile clevetirii, desfrânării, mâniei şi neruşinării. Tot acolo erau prinţii fărădelegilor. Asta am văzut sub tăria cerului.

3. Şi iarăşi am privit în jos şi am văzut îngerii fără îndurare, nemiloşi, cu chipurile pline de mânie; dinţii le ieşeau din gură, ochii le scăpărau precum luceafărul de la răsărit, iar din plete, ca şi din gură, le ieşeau scântei de foc. L-am întrebat pe înger zicându-i: "Cine sunt aceştia, Doamne?" Răspunzându-mi, îngerul mi-a zis: "Sunt cei meniţi să primească, în ceasul de pe urmă, sufletele necredincioşilor, adică ale celor care n-au crezut în ajutorul lui Dumnezeu şi nu şi-au pus nădejdea într-Însul."

12. 1. Privind în sus, am văzut alţi îngeri cu chipul strălucitor ca soarele, cu cingători de aur la brâu, ţinând în mâini frunze de palmier precum şi semnul lui Dumnezeu, îmbrăcaţi în veşminte pe care era scris numele Fiului lui Dumnezeu, toţi blânzi şi milostivi. L-am întrebat pe înger zicându-i: "Cine sunt aceştia, Doamne?" Iar îngerul, răspunzându-mi, mi-a zis: "Sunt îngerii dreptăţii, trimişi să aducă, în ceasul de pe urmă, sufletele drepţilor, adică ale celor care au crezut în ajutorul lui Dumnezeu."

2. Şi i-am zis: "Drepţii şi păcătoşii au neapărat martori atunci când mor?" Răspunzând îngerul a zis: "Există o singură cale pe care toţi merg la Dumnezeu, dar drepţii, având alături de ei un ajutor sfânt, nu se tulbură deloc ajungând înaintea lui Dumnezeu."

13. 1. Şi i-am zis îngerului: "Aş vrea să văd sufletele drepţilor şi ale păcătoşilor părăsind lumea." Răspunzând, îngerul a zis: "Priveşte în jos, pe pământ." Atunci am privit din cer pe pământ şi am văzut întreaga lume - un nimic în faţa mea; i-am văzut pe fiii oamenilor - nişte nimicuri vlăguite. Plin de uimire l-am întrebat pe înger: "Aceasta este măreţia omului?" Răspunzând îngerul a zis: "Aceasta este; aceştia sunt cei ce săvârşesc răul de dimineaţa până seara."

2. Iarăşi m-am uitat şi am văzut un nor imens de foc, întins peste întreaga lume şi l-am întrebat pe înger: "Ce este aceasta, Doamne?" El mi-a zis: "Aceasta este nelegiuirea adunată de la începutul păcatelor."

14. 1. Eu, auzind aceasta, am plâns cu suspine şi i-am zis îngerului: "Aş vrea să privesc sufletele drepţilor şi ale păcătoşilor şi să văd cum anume ies din trup." Răspunzând, îngerul mi-a zis: "Mai uită-te o dată pe pământ!" Şi iarăşi am privit şi am văzut întreaga lume: oamenii erau nimicuri vlăguite.

2. M-am uitat şi am văzut un om ce trăgea să moară; îngerul îmi zise: "Cel pe care-l vezi este un drept." Şi din nou m-am uitat şi am văzut toate faptele pe care le săvârşise întru numele lui Dumnezeu; toate nevoinţele sale, de care-şi amintea şi de care nu, se aflau înaintea sa în ceasul de pe urmă; am văzut cum acest drept pornea [la drum] cu linişte şi încredere. Înainte de a părăsi lumea au venit lângă el îngeri sfinţi şi îngeri nelegiuiţi.

3. Şi i-am văzut pe toţi. Îngerii nelegiuiţi nu şi-au găsit sălaş într-însul; cei sfinţi însă i-au luat în stăpânire sufletul, călăuzindu-l până la ieşirea din trup. Şi au îndemnat sufletul zicându-i: "Ia aminte, suflete, la trupul tău, din care ai ieşit, căci tot în acest trup va să te întorci în Ziua Învierii, spre a primi cele făgăduite drepţilor." Aşadar, scoţând sufletul din trup, l-au sărutat ca pe un prieten apropiat, zicându-i: "Mergi fără teamă, căci ai împlinit voia Domnului cât timp ai locuit pe pământ!"

4. Şi i-a ieşit în întâmpinare îngerul care veghea zi de zi asupra lui, zicându-i: "Mergi fără teamă, suflete; eu mă bucur pentru tine căci ai făcut voia Domnului pe pământ. Eu îi aduceam lui Dumnezeu toate faptele tale, întocmai cum erau ele."

5. La fel şi duhul i-a ieşit în întâmpinare zicându-i: "Suflete, n-ai frică şi nu te tulbura mergând la locul pe care nu l-ai cunoscut niciodată, căci eu îţi voi sta mereu în ajutor. Am găsit sălaş de împăcare cât am locuit în tine pe vremea şederii mele pe pământ." Duhul îl întări, iar îngerul îl ridică şi-l duse în cer.

6. Unul dintre îngerii răi zise: "Încotro fugi, suflete; îndrăzneşti să intri în cer? Stai să vedem de nu s-o găsi în tine şi ceva de-al nostru. Dar iată că nu găsim nimic în tine! Văd că ajutorul dumnezeiesc, îngerul tău, precum şi duhul tău se bucură laolaltă pentru tine, fiindcă ai făcut voia lui Dumnezeu pe pământ."

7. Şi au condus sufletul până la locul de închinăciune înaintea lui Dumnezeu. Odată ajunşi acolo, Mihail împreună cu toată oastea îngerilor căzând la pământ s-au închinat înaintea aşternutului picioarelor Lui şi I l-au arătat sufletului, zicându-i: "Acesta este Dumnezeul tuturor, cel care te-a făcut după chipul şi asemănarea Sa." Un înger o luă repede înaintea sufletului, îl arătă pe acesta şi zise: "Doamne, adu-Ţi aminte de nevoirile lui. Acesta este sufletul ale cărui fapte Ţi le aduceam zi de zi, cel care făptuia numai după dreptatea Ta." Iar Duhul zise la rândul său: "Eu sunt duhul vieţii care l-am însufleţit şi am sălăşluit într-însul; şi odihnă am avut cât timp sălăşluit-am într-însul, căci făptuia numai după dreptatea Ta."

8. Şi se arătă glasul lui Dumnezeu şi grăi: "Aşa cum el nu M-a întristat pe Mine, nici Eu nu-l voi întrista pe el; căci precum el a făcut milostenie, aşa şi Eu mă voi milostivi de el. Să fie aşadar încredinţat lui Mihail, îngerul Testamentului. Iar acesta să-l ducă în raiul bucuriei, ca să devină şi el moştenitor, dimpreună cu toţi sfinţii." Apoi am auzit glasurile a mii şi mii de îngeri, arhangheli şi heruvimi, precum şi ale celor douăzeci şi patru de bătrâni, care cântau imnuri şi Îl slăveau pe Domnul strigând: "Drept eşti, Doamne, şi dreaptă este judecata Ta şi fără părtinire, pe fiecare răsplătind după cum se cuvine."

9. Răspunzând, îngerul zice: "Eşti încredinţat şi ai priceput că în ceasul de pe urmă omul vede tot ce-a făptuit?" Şi i-am spus: "Da, Doamne!"

15. 1. Şi-mi zice: "Priveşte iarăşi jos, pe pământ, şi uite-te la sufletul acesta al unui nelegiuit, care iese din trup! Zi şi noapte l-a supărat pe Domnul zicând: «Nimic nou pe lumea asta, mănânc, beau şi mă bucur de cele lumeşti. Căci cine a coborât în iad şi, întorcându-se de acolo, ne-a vestit că există o judecată?»"

2. Am privit şi am văzut dispreţul păcătosului precum şi toate câte le făcuse. Acestea toate ca una se aşezaseră înaintea lui în ceasul de pe urmă. Şi s-a întâmplat aşa chiar în clipa alungării sale din trup către judecată. Şi am zis: "Mai bine nu s-ar fi născut!"

3. Apoi veniră laolaltă îngerii sfinţi şi îngerii răi, iar sufletul păcătosului îi văzu şi pe unii, şi pe alţii. Îngerii sfinţi nu şi-au găsit sălaş în el; cei răi însă l-au tot ameninţat până când l-au scos din trup. Aşadar, la ieşirea din trup, îngerii l-au îndemnat de trei ori zicându-i: "O, suflet nenorocit, priveşte-ţi carnea şi sălaşul din care ai ieşit. Căci în carnea ta va trebui să te întorci în Ziua Învierii, ca să primeşti ce ţi se cuvine pentru păcatele şi pentru nelegiuirile tale."
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer