30.03.2017
Am înţeles de mult timp că adolescenţii se ceartă cu părinţii lor. Ştii, dacă eşti o mamă cu un copil handicapat nu e ca şi cum nu te doare în fiecare zi că îl vezi în halul în care e.
Exagerezi.
Bă, da ştiu, posibil, dar ştii ce zic. Şi nu e vorba că, vai, nu-mi spune te iubesc suficient de des, dar măcar să nu mai fie aşa iraţional.
Dacă el atâta poate.
Mda. Nu ştiu. Uneori vreau să plec mai repede de acasă.
Mie acum mi-e dor de certurile de la 4 ani. Horia, nu mai putem să-ţi luăm o a treia îngheţată. Poate aşa o să fim peste 10 ani.
Crezi că o să fim mulţumiţi vreodată?
Sper. În fine.
Mă enervează maxim că nici măcar nu mă mai simt bine să mă plâng pentru că ştiu că devin adolescentul ăla clişeic.
Bă, degeaba fugim de clişeele astea, că de cele mai multe ori sunt adevărate.
Să mori tu că mai există vreun "băiat rău".
Aia clasici sunt în america. Noi avem cocalari.
Fix asta voiam să zic. Tu ce faci mâine?
Merg la şcoală de la română şi plec înainte de mate.
Dacă îţi zic ceva poţi să ţii secret.
Da, zi.
Mai bine lasă.
Nu-mi face asta.
Ok. O ştii pe tâmpita aia din Blaga cu care am ieşit eu iarna trecută?
Aia de nu arăta deloc ca pe facebook?
Da, da.
Da.
S-a combinat cu o tipă de la noi.
Aşa şi?
Nu ştiu. Mă gândeam că acum înţeleg într-un final de ce n-a vrut să mai ieşim.
Mda.
Ce-ai? Te-a apucat iar lgbt-ul?
Nu e d-asta.
A, da. Şi sor-ta se combină cu tipe am uitat.
Bă, bravo, le ştii tu pe toate.
Ce-ai bă?
Nimic, dar eşti ca o d-aia de stă în pauze la fumat numai să comenteze de alţii.
Bag picioare, parcă am fi într-un film.
Mda.
Nu ţi se pare?
Ba da.
Nu mai putem să ne plângem de nimic în linişte.
Nu e vorba că ne plângem. Doar că ne susţinem eticheta.
Ce deştept eşti tu.
Lasă-mă că ştii ce zic.
Vorbim mai târziu.
Ok.
A murit vără-miu. A făcut accident.
Eşti ok? Vrei să vin la tine?
(Seen 23:34)

0 comentarii

Publicitate

Sus