28.04.2017
În 1923, în urma încercării nereuşite de a răsturna guvernul provinciei Bavaria, Hitler este întemniţat. În închisoare, Hitler a scris cartea autobiografică Mein Kampf / Lupta mea, lucrare de referinţă pentru întreaga ideologie nazistă. Ea a fost sursa de inspiraţie ce a "justificat" expansiunea Germaniei şi întreaga politică genocidară.

Liberalismul şi socialismul erau marcate, în opinia lui Hitler, de influenţe iluministe. Aceste influenţe nu erau altceva decât "idei evreieşti". Din această cauză, toate ideologiile caracteristice "raselor slabe" trebuiau privite ca inamicii de moarte ai nazismului. Mai mult, în opinia lui Hitler, Germania a fost trădată în Primul Război Mondial. Principalii responsabili au fost evreii, comuniştii şi toţi cei care doreau distrugerea poporului german. Hitler considera că Germania are un destin măreţ. Acesta putea fi împlinit doar prin unirea întregului popor german sub comanda unui singur partid, a unui singur conducător.

Rasa albă era considerată superioară celei galbene, iar cea galbenă era considerată superioară celei negre. Arienii erau superiori slavilor şi latinilor, iar aceştia erau superiori evreilor sau ţiganilor. Popoarele latine şi slave trebuia să fie cucerite, iar populaţiile lor transformate în sclavi. Evreii şi ţiganii nu meritau să fie consideraţi fiinţe umane, ei urmau să fie exterminaţi. Führerul, conducătorul suprem, promitea să aducă cel de-al treilea Reich al Germaniei, adică Imperiul. Primul fusese reprezentat de Sfântul Imperiu Roman de Neam German, iar al doilea a fost Imperiul German pe care l-a constituit Otto von Bismarck.

Reich-ul german avea nevoie de lebensraum, adică de un "spaţiu vital". Acest spaţiu vital era reprezentat de teritoriile de la est de Germania, teritorii populate de popoare slave. Nu există un consens în rândul istoricilor dacă Hitler a plănuit invazia Poloniei şi Uniunii Sovietice încă din acea perioadă de captivitate. Cert este că în Mein Kampf se regăseşte această ambiţie.

Înfiinţarea partidului nazist a avut consecinţe foarte importante pentru viitorul Germaniei şi al Europei. Totuşi, nimeni nu ar fi prezis că un grup relativ restrâns va ajunge într-un deceniu să deţină puterea politică absolută. Cu atât mai puţin că un personaj anonim în acea vreme va ajunge personalitatea despre care istoriografia va scrie cel mai mult.

La vârsta de 18 ani, Adolf Hitler a încercat să se înscrie la Universitatea de Arte din Viena, dar a fost respins. S-a înrolat ca voluntar în armata germană în timpul Primului Război Mondial şi a fost decorat pentru curajul său. La sfârşitul războiului, ca mulţi alţi veterani germani de război, Hitler a crezut că Germania putea câştiga războiul, dar aceasta a fost trădată din interior. Cuprins de resentimente faţă de prevederile tratatului de la Versailles, Hitler începe să frecventeze întâlnirile Partidului Muncitorilor Germani. Alături de restul populaţiei germane, muncitorii trăiau foarte prost după încheierea războiului. Germania pierduse teritorii importante şi era forţată să plătească daune de război considerabile. Hitler a sesizat oportunitatea ce s-a ivit şi a devenit tot mai popular.

Mussolini a dat o lovitură de stat în Italia fără să întâmpine o opoziţie serioasă. Sperând că situaţia se va repeta, Hitler a încercat să răstoarne guvernul provinciei Bavaria, prin aşa numitul "Puci al Berăriei". Operaţiunea a eşuat, iar liderul naziştilor a fost arestat şi condamnat pentru trădare la 5 ani de închisoare. A executat doar nouă luni de zile.

Germania de după Primul Război Mondial s-a confruntat cu grave probleme economice. În ciuda acestui fapt, francezii au decis să ocupe zona Ruhr-ului, pentru a asigura plata datoriilor de război. Această ocupaţie a adâncit criza economico-socială din Germania şi a dat prilejul mişcărilor extremiste să se afirme. Mai mult, Franţa nu a reuşit să colecteze suma stabilită în Tratatul de la Versailles. Situaţia economică a Germaniei s-a înrăutăţit şi mai mult, iar inflaţia a atins cote absolut catastrofale. De asemenea, Germania rămăsese în urmă cu livrările de cărbune către Franţa, livrări care erau incluse în programul de reparaţii. Germania a anunţat Franţa că nu mai are capacitatea de a plăti datoriile de război. În urma situaţiei create, Franţa a fost decisă să treacă la ocuparea Ruhr-ului, invocând ca pretext al acţiunii neplata datoriilor de război de către Germania. În mod concret, Germania nu efectuase o livrare de lemn şi de stâlpi de telegraf.

A urmat apoi Marea Criză Economică care a generat probleme sociale şi economice nemaiîntâlnite până atunci. Marea Depresie a accentuat haosul intern din Germania. Pe de altă parte, criza economică a crescut participarea electorală, ajungându-se la cote uimitoare. În 1932, la alegerile parlamentare, s-a înregistrat o participare de 80% din populaţie. Toate aceste condiţii au favorizat ascensiunea partidului nazist.

Marea Criză Economică a pornit, în primul rând, din cauza creditelor nejustificate date de Banca Centrală Americană. Bursa de pe Wall Street a cedat, activele pierzându-şi peste noapte din valoare. Acest lucru a spulberat speranţele celor care mai credeau în Liga Naţiunilor. Devenise clar că Statele Unite nu vor mai ieşi din politica izolaţionistă. Criza economică a amplificat şi problema datoriilor de război. În condiţiile crizei, naziştii nu au fost foarte populari în rândul clasei muncitoare. În schimb, aceştia au avut un mare succes la oamenii din mediu rural şi din oraşele mici. De asemenea, în această perioadă s-a înregistrat o creştere exponenţială a ratei criminalităţii. Mişcările de stânga erau foarte divizate. În aceste condiţii, Partidul Nazist părea o variantă care urma să aducă stabilitate pe termen lung.

Noaptea cuţitelor lungi a fost un eveniment istoric cu rol de simbol. Evenimentul la care se referă este asasinarea liderilor SA, o mişcare politică din cadrul Partidului Nazist. Aceştia au fost ucişi din mai multe motive. Hitler nu mai avea încredere în ei, devenind mult prea independenţi. Mai mult, asasinarea lor a câştigat aprecierea liderilor armatei, atrăgând mai mulţi comandanţi militari de partea nazismului. Lichidarea acestora a reconfirmat puterea lui Hitler. Din acest moment, Hitler nu devenea doar stăpânul Germaniei, ci şi conducătorul absolut al naziştilor.

Accesaţi History Lapse - Accederea lui Hitler la putere pentru a citi întreaga poveste într-o variantă bogat ilustrată.

0 comentarii

Publicitate

Sus