Nu-i nimic. Am fi putut căra sau descărca saci prin vreun port.
Am fi putut fi doi adolescenţi captivi într-un lupanar din orientul extrem.
Am fi putut fi două cârtiţe grăsane care îşi croiesc galeriile pe sub pământul îngheţat
şi sfârşesc împreună în frigarea unui eschimos bătrân.
Am fi putut fi ochelarişti nevricoşi predicând socialismul unor câini înfometaţi.
Nu e chiar aşa de rău ce ne-a fost dat.
Aş fi putut, ce-i drept, să am norocul să fiu somnambulă şi să umblu noaptea
să mă pomenesc într-un lan de grâu,
să n-am habar unde sunt,
să cred că mă îndrept spre casă
şi să înaintez, de fapt, spre meleagurile tale
ca o broască ţestoasă împinsă spre mare de gândurile ei primordiale
să mă pomenesc dusă de briza de la miazăzi
pe uliţa în care ai crescut
şi să n-ai mai mult de 10 ani
ca să avem şi noi o şansă
Trebuie să ştii că te-aş fi dorit la fel grav şi de împotriva vântului la orice vârstă
Cândva o să ne amintim râzând
de tot
ai să vezi
Cândva vom fi
meteoriţi
sau ape curgătoare
copaci
poate elefanţi
nu eşti curios să ştii cum se doresc elefanţii?
O să ne recunoaştem ai să vezi
şi se va declanşa imediat febra
Ea nu dispare
n-are cum să dispară
nimic nu se compară cu acest ceva
care a smuls omului din Neanderthal prima rimă
şi primul strigăt melodic
E o loterie toată treaba
poate că o să avem şansa, data viitoare, să fim doi bâtlani de baltă
problema diplomelor şi-a religiei ar fi din start eliminate
mai sunt şi alte vieţi
nu plânge