Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

51. În lumina aurie. Pentru Nadia.


Cornel Mihai Ungureanu

20.09.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
8 aprilie 2001
Fumul gunoaielor arse. Cireşii înfloriţi. Dragostea mea pentru Nadia. Anotimpurile care trec ducând anii cu ele. Tăcerea ta. Oamenii care locuiesc lîngă cimitir. Ane la telefon vorbindu-mi de fragilitate. Fragilitatea fiecăruia. Revista "Vatra" în cutia mea poştală. Curăţ cartofi. Spăl ştevie. Ane face clătite.

Nadia a plecat în zori la Bucureşti.

M-am îndrăgostit de ea. Eram atît de diferiţi! Era tot ce nu eram eu. Pur şi simplu nu pot să cred că au trecut aproape şase ani; uite, acum şase ani, de Paşte, o ştiam pe Nadia numai din auzite. Radu era în Craiova, el o cunoştea, dar nu ştiu de cînd, adică de puţină vreme – jucaseră cred un meci de fotbal pe la statuie – dar vezi, nu-mi amintesc bine, pentru că eu n-am fost acolo – şi-atunci, pentru mine, lucrurile astea-s în vag. Poate o voi întreba pe Corina. Ştiu că tot atunci, în primăvara aia a cunoscut-o şi ea pe Nadia.

Murise mama? Sau se împlinea un an? Corina era cu Laur; avea blugii rupţi; era studentă; Dan îi preda informatică; Laur era la liceu. Nadia era în clasa a X-a. Radu purta război cu gândacii noştri de bucătărie, înarmat cu un papuc. Pisică mă pîndea din colţuri întunecate, apoi se repezea, îmi mototolea foile, cu coada înfoiată, ca o veveriţă, mă muşca.

Într-o zi m-am dus şi eu la statuie şi stăteam acolo, în lumina aurie şi priveam apusul, dincolo de biserica de lîngă colegiul Bălcescu şi ea a venit şi mi-a adus o frunză şi mi-a zis: "Salut! Eu sînt Nadia" – şi pentru o secundă, am crezut că a venit din visurile mele. Apoi mi-am dat seama că auzisem numele ăsta şi că e prietena Corinei. Mi s-a părut imposibil. O relaţie între noi – imposibil! Dar a venit noaptea de Sînziene şi am fost foarte fericit atunci.

M-am îndrăgostit foarte tare – şi am trăit aşa în toţi aceşti ani – doar astă toamnă am încercat să omor sentimentul ăsta, în fel şi chip, ca să pot trăi. Adevărul e că sînt îndrăgostit şi acum.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer