Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Cântece simple

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Univers paralel, nu utopie


Alexandru Ivănoiu

04.05.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
15:32
Bun, deci sunt într-o benzinărie OMV lângă nu ştiu ce autostradă. Îmi bate inima foarte tare. Oamenii trec pe lângă mine pur şi simplu. Nimic ciudat până acum. La radio e melodia aia de la Eagles cu Take it Easy. O să-mi iau un pachet de ţigări.

15:49
E ceva foarte ciudat. O tipă s-a dus în faţa mea să-şi ia un baton de twix şi să plătească alimentarea şi doar şi-a zis numele. Am crezut că lucrează acolo, dar m-am uitat la altă casă şi alţi 5 oameni au făcut exact la fel.

15:58
În caz că telefonul ăsta e găsit, uite care e povestea. Eu sunt student la Oxford la Arte Fine şi aveam nevoie de bani să-mi iau ţigări. Aici ţigările sunt 9 lire, adică aproape 50 de lei. Mă rog. Am văzut un anunţ al facultăţii de fizică în legătură cu ceva experiment de fizică cuantică. Ziceau ceva de universuri paralele, dar n-am crezut. Am semnat nişte hârtii pe care nu le-am citit. Mi s-a spus rapid că încercă să mă trimită într-un univers paralel. Am râs şi m-am băgat într-un fel de cadă cu un lichid foarte sărat. Mi-au zis să nu înghit, dar mi-a intrat puţin în gură. Mi-am băgat cele 50 de lire, telefonul şi o brichetă într-o casetă din ceva metal puternic, titan parcă. Şi m-am trezit aici.

16:07
Încep să cred că e un experiment social. Am senzaţia că oamenii ăştia sunt actori şi-mi verifică reacţiile. Mi-am petrecut 5 minute holbându-mă într-o cameră de luat vederi. O să încerc să rog pe cineva să mă ducă departe. Nu cred că sunt pregătiţi pentru asta.

18:21
M-a luat un domn foarte amabil cu maşina. Când m-a întrebat unde merg, i-am făcut semn că în faţă. M-am comportat ca un tâmpit. M-aş simţi şi mai prost să mă fi simţit ca un tâmpit în faţa unor actori. Vorbea cu soţia la telefon despre copii şi ce-au făcut la activităţile extraşcolare. Am văzut un bar în lângă o pădure şi i-am zis să mă lase acolo. Acum stau la masă. Oamenii vorbesc, râd şi eu încă mă comport ca un ciudat.

02:45
Nu ştiu cum să încep. Albert s-a dus până la baie, vă scriu cât de repede. Mii de scuze dacă sunt incoerent. Sunt într-un univers paralel pe bune. Am rugat pe cineva să-mi ia o bere şi a râs şi m-a întrebat de ce nu mi-am luat singur. Şi i-am zis că n-am bani. Şi a zis că nu înţelege şi că parcă aş fi la 1800. Noroc că s-a ridicat acest Albert, tot singur de fel şi mi-a zis că îmi ia el de băut cât vreau. I-am mulţumit mult şi a zis că-s simpatic. M-am îmbătat şi am zis toată faza cu universul paralel. A râs şi a zis că nu ştie dacă vorbesc serios sau nu, dar el tot stă şi-mi povesteşte tot ce vreau. Fetiţa lui a murit de leucemie acum 2 luni şi se ţine pe linia de plutire vorbind cu oameni. Aparent sunt într-un univers în care banii nu există. A existat conceptul de bani până la 1865 când un politician pe nume Fracisc Benoir a venit cu această idee. De atunci oamenii fac lucruri pentru că vor. Mi s-a părut o aberaţie. Mi-a răspuns că există loc pentru toată lumea pe pământul ăsta al lor. Mă rog, al nostru, dar al lor. În fine. L-am întrebat dacă există femei de serviciu şi mi-a zis că sigur că da. Şi i-am explicat că nu înţeleg de ce cineva ar vrea să cureţe după alţii dacă poate să aibă toată mâncarea pe care şi-o doreşte. Şi mi-a explicat că ponderea modestiei şi cumpătării e uriaşă. La începuturi, prin 1875, s-a ajuns la o criză din cauza că oamenii luau mai mult decât aveau nevoie. Cu timpul copiii au fost educaţi în acest spirit şi acum există o linie de plutire. Se întoarce de la baie, mai scriu când pot.

03:03
Toate războaiele pe care le ştiam s-au întâmplat oricum. Nu ştiu ce să mai spun. Am plâns de faţă cu el. Holocaustul. Până şi Holocaustul.

04:05
M-am trezit înapoi "acasă". Toţi studenţii au început să-mi pună mii de întrebări. Le-am zis că a fost doar negru. Mi-au zis să nu-i mint. Le-am spus că am văzut negru. Le-am văzut dezamăgirea. Sunt în patul de cămin. Mi-e şi scârbă de ţigările pe care le fumez. Mă simt de parcă m-am prostituat pe 5 pachete de ţigări. Nu ştiu ce să scriu. Dacă le spun prietenilor o să-mi aud numai glume. Dacă le zic fizicienilor o să distrugă cumva lumea aia. Cred că ăsta o să rămână secretul meu.

04:11
M-am uitat pe net. Fracisc Benoir a fost un student la ştiinţe umaniste care s-a sinucis în 1843.

04:17
Am realizat că avem nevoie să credem că trebuie să depăşim ceva. Să ne luptăm pentru locul nostru în lume.

04:34
Ba nu. Ar putea fi mult mai simplu, dar ar lua două sute de ani.

04:39
Eu chiar am fost într-un univers paralel? Nu mi se pare real absolut deloc.

05:00
Oamenii sunt nişte fiinţe crude. Toată faza asta cu banii e un pretext. Oricâţi Fracisc or muri sau s-or naşte în dracu ştie ce universuri paralele e în natura asta a noastră să stricăm totul.

05:12
Mă culc. Sper să uit totul uşor, uşor.

06:03
Până şi Holocaustul.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer