Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Fragmente şi cronici ale cărţilor pe hîrtie  Sageata  Cronici de atelier

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Frânturi dintr-o lume dispărută


Diana Cuzic, pe marginea unei cărţi de Martha Bibescu

17.05.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Martha Bibescu, un volum editat de Alina Pavelescu
Martha Bibescu şi vocile Europei. Corespondenţă şi dosar CNSAS (1941-1945)
Editura Corint, 2017

Traducere din limbile franceză şi engleză şi note de Alina Pavelescu.
Traducere din limba germană de Corina Petrescu


Citiţi un fragment din această carte.

***
Frânturi dintr-o lume dispărută

Editura Corint a publicat de curând în colecţia Istorie cu blazon, volumul intitulat Martha Bibescu şi vocile Europei, care cuprinde dosarul CNSAS al Marthei Bibescu şi corespondenţa acesteia pentru perioada 1941-1945. Documentele, publicate sub atenta îngrijire a Alinei Pavelescu, se remarcă prin calitatea editării, cartea în sine fiind un obiect de o eleganţă şi un rafinament deosebite. Adresându-se cu precădere specialiştilor, pasionaţilor de istorie, dar şi celor fascinaţi de viaţa prinţesei Bibescu, volumul în discuţie se poate dovedi o lectură interesantă pentru oricine este interesat de bogăţia spiritului, de modul în care gândeau şi simţeau oamenii de altă dată. Cartea cuprinde informaţii din fondurile şi colecţiile aflate în trei mari arhive din România: CNSAS, Biblioteca Naţională a României şi Arhivele Naţionale.

Martha Bibescu provine din cele mai vechi şi ilustre familii româneşti. A fost fiica lui Ion Lahovary, ministru plenipotenţiar la Paris şi ministru de externe şi a Smarandei Mavrocordat, urmaşă a domnitorului moldovean Constantin Mavrocordat. Martha se căsătoreşte de tânără cu George Bibescu alături de care se va afla până la moartea acestuia, în ciuda infidelităţilor reciproce. Tânăra prinţesă va deveni una dintre cele mai elegante, rafinate, culte, fermecătoare şi seducătoare femei nu doar din România ci din întreaga Europă. Scriitoare, om politic şi amfitrioană perfectă, Martha Bibescu va stârni pasiuni şi va construi prietenii cu personalităţi cunoscute ale epocii. Printre cei fermecaţi de personalitatea prinţesei au fost prinţul Wilhelm, moştenitorul tronului Germaniei, Marcel Proust, Saint-Exupery, W. Churchill, R. MacDonald, Charles de Gaulle şi Alfons al XIII-lea al Spaniei. Se povestea în epocă că prinţul Wilhelm i-ar fi scris lui George Bibescu cerându-i permisiunea de a coresponda cu soţia sa, numind-o "cea mai frumoasă şi mai inteligentă femeie din România."

Corespondenţa din anii de război cuprinde scrisori primite de la prinţul Wilhelm, de la academicianul Louis Gillet, ambasadorul Italiei la Madrid, Francesco Lequio, abatele Mugnier, prietenul şi confesorul Marthei Bibescu, precum şi alte personalităţi ale epocii mai mult sau mai puţin cunoscute în prezent. Fiecare scrisoare în parte ilustrează respectul şi preţuirea de care se bucura Martha Bibescu la Roma, Paris sau Washington.

Cartea începe cu notele de călătorie la Roma, note în care Martha Bibescu povesteşte despre primirea triumfală a lui Hitler de către regele Italiei. Prinţesa îl numeşte pe Hitler "acest Feldwebel care a pus Viena şi Berlinul în acelaşi coş", iar undeva mai jos în text "Adolf Hitler, plutonierul". Prinţesa povesteşte cu umor întâlnirea cu regele Spaniei, Alfonso al XIII-lea aducând un mic zâmbet de buzele cititorului şi dorinţa de a citi mai mult din ceea ce a scris această femeie de spirit.

Următoarea parte a cărţii cuprinde dosarul informativ al Marthei Bibescu, prezentând prin ochii agenţilor viaţa şi evenimentele la care a participat prinţesa. Uneori seci, alteori plictisitoare, uneori amuzante, notele reflectă inclusiv părţi din personalitatea celui care le-a scris. Astfel, de exemplu, într-o notă informativă legată de nunta dintre Marina Ştirbei şi a principelui Basarab Brâncoveanu, organizată la Mogoşoaia de către Martha Bibescu, informatorul ţine să precizez că "o echipă de evrei a luat parte la desfundarea şoselei Bucureşti-Târgovişte cărora dna Martha Bibescu le-a dat suma de 20.000 de lei, spre deosebire de premilitarii şi locuitorii din comunele Mogoşoaia şi Baloteşti, cărora principesa Bibescu nu le-a dat decât 10.000 lei, deşi au muncit cinci zile."

Ce mai mare parte a cărţii este formată, însă, din scrisori. Descrierea stării de război, amintirea petrecerilor şi a discuţiilor de altă dată, îngrijorarea pentru starea de sănătate a lui George Bibescu sunt doar câteva dintre subiectele pe care aceste scrisori le ating. Dintre toţi corespondenţii Marthei Bibescu, favoriţii mei au fost Louis Gillet. Şi Stephane Vlasto. Dacă scrisorile primului vorbesc de multe ori despre poetul Paul Claudel pe care prinţesa îl întâlnise la un dineu la Paris în anii 1920, dar şi numeroase consideraţiuni asupra politicii internaţionale, Stephane Vlasto, prieten care a ajutat-o cu documentarea pentru Nimfa Europa, cartea la care aceasta lucra, m-a fascinat prin vastitatea culturii clasice, prin stilul elegant şi captivant al scrisorilor. Recunosc că la un moment dat am început să îi vânez scrisorile prin carte pentru că m-au încântat. Cum ar putea fi altfel când, de exemplu, la un moment dat dai peste o anecdotă pe care i-o atribuie lui Plutarh: "Un rege al Spartei, înarmat şi cu casca pe cap, bagă mâna într-un sac de smochine în care se ascunsese un şoricel. Şoricelul îl muşcă, regele, surprins, dă drumul sacului, iar şoricelul scapă. Atunci regele Spartei se întoarce către suita sa şi le spune: iată cum cea mai slabă dintre fiinţe se poate salva atacând un inamic infinit superior". El scrie această scrisoare după atacarea Greciei de către Italia.

Într-un final aş vrea să spun că eu consider această carte o mică bijuterie, o aducere aminte a ceea ce însemna să fii om de lume rafinat, cult şi elegant, un model de corespondenţă pentru o lume care a uitat importanţa aşternerii gândurilor pe hârtie şi că acest lucru se poate dovedi o cale de succes în păstrarea unei prietenii la distanţă. O aducere aminte a faptului că am avut şi noi mari doamne care au încântat Europa nu prin grosimea pungii ci prin ascuţimea spiritului.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer