Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  autoficţiuni

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Rufe la uscat


Alexandru-Radu Săvulescu

04.07.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cândva către mijlocul anilor 1970, poate începutul anilor 1980. Calea Dorobanţilor. O zi obişnuită de vacanţă de vară, dimineaţa.

Trec pe lângă o casă veche, fără etaj. Are geamuri mari de lemn sculptat, cu perdele albe de bumbac, frumoase. Când ajung în dreptul gardului, văd printre barele de fier forjat siluetele a două fete care atârnă rufe la uscat pe nişte sfori întinse între doi copaci. Din spate, cele două par să semene, s-ar putea să fie chiar surori. Sunt cam de vârsta mea, dar nu cred că le-am mai văzut. Oricum, din spate nu le recunosc.

Ridicându-se uşor pe vârfuri, ca să ajungă să prindă rufele cu cârligele, una dintre fete îşi ridică fără să vrea rochia subţire de vară cu buline. Din spate, o văd cum îşi descoperă tot mai mult picioarele lungi şi bronzate. Mai am puţin până să ajung la casa următoare. Fata a ajuns acum cu cârligul la sfoară, iar rochia îi trece puţin de fundul gol, pe care-l privesc surprins. Ajung în dreptul casei următoare. Imaginea îmi dispare de pe retină, dar îmi rămâne în minte.

Am trecut de atunci de nenumărate ori prin dreptul acelei case. M-am tot uitat după tânăra fată. N-am mai văzut-o niciodată, nici în curte, nici la vreo fereastră.

E drept că nu după mult timp, casa a fost părăsită. Perdelele au dispărut de la ferestre, curtea a fost năpădită de bălării. Apoi casa a fost demolată. N-a mai rămas nimic din ea. Locul e acum înconjurat de un gard de tablă, dizgraţios, cu afişe murdare lipite pe el. În spatele gardului e un teren viran, unde unii mai aruncă din când în când gunoaie.

Eu însă, de fiecare dată când trec pe acolo, văd o căsuţă cochetă, cu o curte plină de verdeaţă, în care o tânără într-o rochie scurtă de vară se înalţă pe vârfuri, delicat, ca să prindă pe o frânghie nişte rufe proaspăt spălate.

(Bucureşti, iulie 2017 - prima versiune 2005)
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer