Parfumul bunicii

Din 1990, la fel ca toţi românii care au început să călătorească în străinătate, am fost atras de magazinele de parfum din aeroporturi. La fiecare drum mai încercam câteva parfumuri. Apoi, încet-încet, am început să mă limitez doar la noutăţi. Până când am ajuns la saturaţie. Atinsesem acel punct în care nu mai voiam nici să testez nici să cumpăr nimic, nici pentru mine, nici pentru cadouri.

O dată totuşi, am mai intrat în parfumeria aeroportului din Bruxelles, mai mult din reflex decât în mod conştient.

Învârtindu-mă printre rafturi şi întrebându-mă ce caut eu de fapt acolo, privirea mi-a fost atrasă de nişte flacoane de parfum care până atunci nu mă interesaseră. Ca să mă pot apropia de ele a trebuit mai întâi să refuz politicos o vânzătoare tânără şi energică, care mi-a propus, în engleză, să testez ultima creaţie a nu ştiu cărui parfumier la modă. După ce am scăpat de ea, m-am dus spre sticluţele pe care voiam să le văd mai bine. Erau la standul Guerlain. Unele mi se păreau vag cunoscute, dar nu ştiam de unde.

Încet-încet, memoria mi-a revenit. Le mai văzusem pe toaleta bunicii. Goale, cu etichetele decolorate de trecerea timpului, dar chiar şi aşa bunica nu se despărţea de ele. Mai mult, câteodată le scotea micul dop de sticlă şi mirosea ce mai rămăsese pe pereţii flaconului. Pentru câteva clipe, privirea i se pierdea la orizontul memoriei, şi un zâmbet delicat i se aşternea pe faţă.

N-avusesem niciodată curiozitatea să încerc parfumurile astea, îmi închipuiam că trebuie să fi avut vreun miros greu, aşa cum aveau parfumurile pe care le purtau unele din doamnele în vârstă care o vizitau pe bunica.

De data aceasta eram însă dispus să încerc. Am trecut repede peste parfumurile mai noi din jurul lor - Samsara şi altele, cărora li se făcea multă reclamă, şi am ajuns la cele două flacoane care mă atrăseseră - Jicky şi Shalimar. Le-am încercat. Pur şi simplu m-au năucit, până atunci nici nu ştiusem că pot exista parfumuri atât de fine.

Când mi-am revenit, mi-am dat seama că nu mai eram singur. La mică distanţă de mine stătea o vânzătoare între două vârste. S-a uitat zâmbind la mine şi când a văzut că îi răspund la zâmbet, mi s-a adresat în franceză.
"Puţină lume mai încearcă astăzi aceste parfumuri, deşi sunt printre cele mai celebre din lume! Ştiţi de ce e considerat Jicky primul parfum modern? Pentru că n-a încercat să copieze parfumul florilor, ca celelalte de până atunci, ci să creeze emoţii. În plus e şi primul parfum unisex. A produs o adevărată revoluţie atunci când a fost lansat, la sfârşitul secolului al XIX-lea. Guerlain l-a asociat unui flacon cu contururi masculine, care imită forma vechilor sticluţe medicinale, dar i-a dat numele unei fete, Jicky, pe care o cunoscuse în timpul studenţiei. Ca şi fata, Jicky e un parfum misterios, cu note greu de prins."

O ascultam vrăjit. Aprobam din cap, dându-mi în acelaşi timp pe la nas cu fâşiile subţiri de carton pe care pulverizasem parfum.
"Tot pentru o femeie, de data aceasta soţia sa, Guerlain face, mulţi ani mai târziu, în 1925, capodopera sa absolută, Shalimar. E tot o premieră, primul parfum modern cu note orientale. Guerlain se ducea personal în India pentru a-şi aduce de acolo ingrediente pentru acest parfum, inspirat de dragostea fără limite a împăratului care la moartea soţiei lui a construit pentru ea Taj Mahal-ul, ca mausoleu. Shalimar (Templul iubirii, în sanscrită) este numele grădinii celor doi. Acest parfum are la bază reţeta lui Jicky, dar transformă nota sa ciudată, intrigantă, într-una extrem de senzuală. Şi parfumul, şi flaconul sunt adevărate opere de artă."

Abia atunci mi-am recăpătat glasul. I-am mulţumit frumos vânzătoarei pentru explicaţii, şi i-am spus că flacoanele mi s-au părut cunoscute, le mai văzusem, acasă, la bunica mea, dar că nu ştiusem până atunci ce extraordinare parfumuri se găsesc în ele.
"Amintirile despre bunici sunt întotdeauna frumoase", mi-a spus ea, îndepărtându-se uşor.

(Bucureşti, iulie 2017 - prima versiune 2005)