Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Dialoguri  Sageata  Interviuri

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Librăria La Două Bufniţe din Timişoara, locul special din inima cititorilor


Mihaela Pascu-Oglindă, un interviu cu Oana Doboşi-Potcoavă, Raluca Selejan

01.09.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Poveştile aparent cele mai simple au în spate un mecanism complicat de rotiţe, planuri, idei şi, nu în ultimul rând, foarte mult curaj. Dincolo de o afacere, librăria La Două Bufniţe, deschisă de Oana Doboşi-Potcoavă şi Raluca Selejan, amândouă cu experienţă în domeniul cultural şi cel editorial, înseamnă şi un nou loc special în inima timişorenilor şi nu numai. Fiindcă reuşita, în această privinţă, nu înseamnă să deschizi doar uşile unui nou business, ci şi să devii o destinaţie preferată pentru cititori şi turişti deopotrivă. Iar vestea librăriei care s-a deschis la finele lui 2016, în luna cadourilor, a străbătut întreaga ţară, dovadă că încă de la bun început, librăria La Două Bufniţe a avut deasupra nu una, ci două stele norocoase. Fondatoarele librăriei care a primit în 2017 Premiul Librarului povestesc despre experienţa acestui parcurs, despre obstacole, emoţii, dar, mai ales, reuşite.


Mihaela Pascu: Într-o perioadă în care librăriile independente se confruntă cu o piaţă nu tocmai prielnică, voi aţi făcut un pas înainte. Ce v-a făcut, cel mai mult, să luaţi această decizie şi cum s-a conturat ideea?
Oana Doboşi-Potcoavă şi Raluca Selejan: Ne-am pregătit foarte serios cam cu un an înainte să deschidem şi mai "neserios" şi în anii anteriori citind studii, articole şi cărţi despre piaţa de carte din Europa sau America şi, câte am găsit, şi din România. Am citit tot ce am găsit despre subiect, am discutat cu prieteni din domeniul cărţii, fiindcă ne-am tot lovit de aceste întrebări de când am anunţat, în noiembrie 2015, că vrem să deschidem o librărie independentă. Şi de fiecare dată am răspuns ferm, acelaşi lucru: noi asta vrem să facem, pentru asta ne-am pregătit, dacă faci ceva cu pasiune şi crezi în ceea ce îşi propui, nu ai cum să nu reuşeşti. Şi suntem dispuse să ne provocăm creativitatea şi cunoştinţele în fiecare zi, pentru ca afacerea să meargă, fiindcă dincolo de pasiune şi de visul de a lucra împreună la business-ul nostru în domeniul cărţii, aceasta este o afacere şi o tratăm ca atare. Am avut, în anul 2016, un prieten-librar-sfătuitor pe nume Marius Ciupertea, cu care ne întâlneam constant să îi spunem ce ne dorim, cum putem să realizăm ce ne propunem, ce am reuşit să facem. El a fost şi este pentru noi un prieten şi mentor şi consultant. Întâlnirile cu el erau dure, fiindcă venea cu o experienţă de librar de aproape 20 de ani şi cu o atitudine serioasă, cu standarde foarte ridicate, cu pesimism şi realism. Înainte de fiecare întâlnire cu el simţeam că trebuie să îl convingem că am luat decizia potrivită, că trebuie să îl cucerim, că dacă pe el îl facem să creadă în noi, înseamnă că suntem pe drumul cel bun. Fiecare întâlnire cu el ne debusola şi ambiţiona în acelaşi timp să îi demonstrăm că suntem hotărâte şi că nu facem asta ca să ne aflăm, pur şi simplu, în treabă.

M.P.: Îmi răsună în minte replica faimoasă din Twin Peaks: "Bufniţele nu sunt ceea ce par a fi". Care este experienţa pe care o aduceţi cu voi din anii trecuţi şi ce credeţi că v-a ajutat cel mai mult la început de drum?
O.D.-P. & R.S.: Da, faimoasa replică ne tot urmăreşte de când am anunţat numele librăriei, dar cred că noi suntem exact ce părem a fi şi exact cum ne prezentăm, iar magia Bufniţelor este pasiunea şi prietenia. Elementele principale sunt pasiunea şi prietenia, de aici pleacă experienţa personală şi cea profesională. Prieteniile care au apărut în urma proiectelor în care am fost implicate, în urma job-urilor pe care le-am avut. Prieteni scriitori, prieteni editori, prieteni comunicatori din piaţa de carte, manageri culturali au fost cei care ne-au trimis mesaje de susţinere, ne-au dat sfaturi, ei au fost cei cărora le-am trimis planurile noastre şi cu care ne-am consultat ce şi cum să facem şi să nu facem. Şi pasiunea noastră de a lucra şi de a ne implica în viaţa culturală a oraşului nostru încă de când eram în facultate. Apoi, prietenia noastră din copilărie a fost completată de maturitate, dacă putem spune aşa, de alegeri diferite, care se completează. În timp ce Oana s-a specializat pe piaţa editorială, Raluca s-a preocupat de organizarea de evenimente şi de comunicarea culturală, Oana a studiat Politici editoriale în Franţa, a avut stagii de practică la edituri precum Seuil, Gallimard, Plon, iar Raluca a studiat la Timişoara Management cultural şi s-a angajat ca om de comunicare şi organizare de evenimente la Universitatea de Vest, apoi la Timişoara 2021, când era în prima parte a competiţiei pe România alături de alte 14 oraşe - şi aşa am ajuns să vorbim de noi la persoana a III-a. Fiecare am adus cu noi cunoştinţe şi networking, iar experienţa şi specializările noastre par a se completa perfect. Şi cea mai importantă parte din relaţia noastră de prietenie, dialogul şi dezbaterea constantă, am adus-o şi în parteneriatul în afaceri. Suntem diferite, gândim diferit, fiecare din noi este perfecţionistă în domeniul ei şi cealaltă întotdeauna o combate cu întrebări şi argumente, în aşa fel încât să ne înţelegem rolul şi să facem afacerea să existe, să aducem scriitorii şi cititorii faţă în faţă, să aducem cărţi pe care le putem recomanda, să ne impunem pe piaţa de carte locală, naţională şi, cu gândul spre 2021, cea internaţională.


M.P.: Unele librării au pentru cititori raftul "Pariul editorului". Pe ce mizaţi când aduceţi în librărie autori noi? Aveţi un exemplu de autor care speraţi să fie cât mai citit şi nu s-a întâmplat? Dar un autor care v-a uimit pentru că a cucerit cititorii?
O.D.-P. & R.S.: Noi avem Cartea lunii la Bufniţe. Am testat campania în lunile mai şi iunie 2017, să vedem cum reacţionează cititorii la ea, cum o putem dezvolta, cum o putem pune în valoare. Ce a însemnat asta în primele două ediţii? Ideea de Cartea lunii la Bufniţe era de a prezenta un autor, român sau străin, cu o carte recent apărută, prin organizarea de cel puţin trei evenimente în jurul cărţii. De a promova un autor şi o carte care nouă ne place foarte mult şi în care credem şi cu care avem răbdare. În luna mai 2017 a fost Fiica Estului de Clara Uson (Polirom, 2017) şi în luna iunie 2017 a fost Copilăria lui Kaspar Hauser de Bogdan-Alexandru Stănescu (Polirom, 2017). Acum peste vară tragem concluziile şi pregătim o nouă serie de campanii pentru toamnă, nouă ne place să îmbunătăţim evenimentele din librărie, să primim feedback şi să facem tot posibilul să ajungem la cât mai mulţi cititori. De exemplu, luna septembrie 2017 o vom dedica cărţii Mort în Patagonia de Daniel Vighi. Nici nu a apărut încă în librării, trebuie să vină săptămâna aceasta, dar noi am primit manuscrisul de la autor şi aşa am putut contura posibilele evenimente legate de ea. Nu este un secret că domnul Vighi este unul din mentorii noştri, cel care ne-a adus în culisele evenimentelor culturale, cel care ne-a ajutat să devenim persoanele care suntem astăzi din punct de vedere profesional şi uman. Apoi, luna octombrie 2017 va fi dedicată Festivalului Internaţional de Literatură de la Timişoara "La Vest de Est / La Est de Vest" (FILTM) în organizarea căruia suntem implicate.

M.P.: Cum priviţi librăria acum faţă de cum o priveaţi în, să spunem, prima lună de la deschidere? Ce s-a schimbat şi ce v-a atras cel mai tare atenţia?
O.D.-P. & R.S.: Cu un ochi mai experimentat. Niciuna dintre noi nu a mai lucrat într-o librărie până acum, aşadar am învăţat constant şi am aplicat perspectiva celor care şi-au petrecut mult timp în librării, ce ne-a plăcut nouă, ce am citit în cărţi, interviuri, studii pe pieţele de carte din străinătate, în autobiografiile autorilor ş.a.m.d. Nu am mai spus asta în nici un interviu, dar de exemplu, ca să îţi faci o idee despre cum eram noi în luna decembrie 2016, abia în ziua deschiderii am învăţat să folosim casele de marcat şi softul de vânzare. La ora 14.00 a venit firma să ne instruiască, la ora 18.00 am deschis uşile, iar cu puţin timp înainte de deschiderea uşilor, noi încă aranjam cărţile pe rafturi şi citeam, în acelaşi timp, instrucţiunile de la softul de vânzare şi casele de marcat. Eram obosite, puţin speriate, puţin nesigure, emoţionate, fericite, simţeam o responsabilitate enormă faţă de toţi cei care ne-au validat şi ajutat, familiile noastre, prietenii noştri, colaboratorii, fanii anunţaţi deja pe online sau persoanele care intrau când librăria era în şantier şi ne spuneau că abia aşteaptă să deschidem. Se vede în clipul de la deschidere cât de emoţionate eram la casele de marcat, cum ne uitam la ecrane şi încercam să nu facem greşeli, atunci era totul nou şi în acelaşi timp cu responsabilităţi de toate felurile pe umerii noştri. De la responsabilităţi financiare, de branding, de organizare, de promovare, pe care atunci le tratam cu foarte mari emoţii şi care acum fac parte din cotidian. Le tratăm cu aceeaşi responsabilitate uriaşă, dar cu mai puţine emoţii şi mai multă siguranţă şi, putem spune, mult mai multă experienţă. Aşa cum şi premiul primit la cea de-a noua ediţie a Festivalului Internaţional de Poezie şi Muzică Poezia e la Bistriţa, cel de Librarul anului 2017, ne-a pus pe umeri responsabilitatea ca de acum înainte, ceea ce am realizat de la deschidere până la primirea premiului, să fie standardul de la care să pornească totul în librărie.

M.P.: A existat, în acest interval, o perioadă mai dificilă care v-a făcut să depuneţi eforturi mai mari de organizare, promovare etc.?
O.D.-P. & R.S.: Nu ştim dacă de când am deschis am avut o aşa numită perioadă dificilă, cel mai dificil a fost înainte de deschidere şi probabil prima săptămână, când încă învăţam lucrurile din culise, partea administrativă. Poate acum, peste vară, când în luna august 2017 nu prea avem evenimente şi când oraşul e mai mult plecat în vacanţă. Ca să nu ne ieşim din ritm, am continuat să citim în fiecare duminică la Duminica poveştilor, unul din evenimentele noastre reprezentative, şi să organizăm o şcoală de vară urbană pentru copii împreună cu partenerii noştri de la Asociaţia Culturală Melopolis.

M.P.: V-ar plăcea ca în viitor să vă extindeţi şi să mai deschideţi şi alte librării? Cum arată piaţa de carte din acest moment în Timişoara?
O.D.-P. & R.S.: Nu, noi nu ne-am propus să construim un lanţ de Bufniţe prin oraş sau prin ţară. Ne-am dorit o librărie independentă, a oraşului, pentru timişoreni şi pentru străinii care vin aici în city-break-uri. Ne-am dori ca în anii care urmează să reuşim să ne extindem în curtea interioară, în 2017 a fost mai simplu şi mai puţin costisitor să facem o mică terasă în faţa librăriei, pe trotuar. Iar în ceea ce priveşte piaţa de carte, cred că am citit cu toţii interviurile cu directori de edituri sau librari sau scriitori sau traducători, nu avem nimic nou de adăugat, noi ne concentrăm pe librăria noastră şi pe creşterea publicului consumator de carte din oraş, ni se mai spune şi acum că suntem un fel de Don Quijote la noi în urbe, deşi lucrurile aici nu sunt deloc tragice. Timişoara este un oraş efervescent din punct de vedere cultural, în continuă creştere ca număr de spaţii culturale şi evenimente culturale, cu un public care va deveni din ce în ce mai pretenţios şi cu standarde tot mai ridicate. Ceea ce este excelent şi provocator.

M.P.: E un fapt cunoscut lipsa de informaţii suficiente privind piaţa de carte. Lipsa unor surse credibile care să tragă un semnal de alarmă poate să fie şi motivul pentru care autorităţile nu sprijină mai mult cultura, spun unele voci. Ce credeţi că putem face noi, ca librari, manageri culturali, antreprenori din acest domeniu, critici şi, desigur, cititori, pentru a schimba lucrurile în bine?
O.D.-P. & R.S.: Să ne facem fiecare treaba cu responsabilitate şi respect, ţinând cont de întregul lanţ al pieţei de carte şi de consumatorii de cultură.
Studiile pe piaţa de carte nu prea există, desigur, ele costă mult, aici e vorba de investiţii şi multe, multe altele. Şi nu e vorba de studii făcute cu pixul în birouri, ci studii cu firme specializate, constante. Asta ar duce mai departe la campanii de promovare a lecturii, pentru că automat ai cunoaşte mai bine publicul ţintă. Noi am făcut un asemenea studiu în 2016, împreună cu Centrul de Diagnoză Socială al Universităţii de Vest din Timişoara. De fapt, aşa am anunţat prima dată librăria, lansând în spaţiul public local un studiu desfăşurat pe patru zile, la Târgul de Carte Bookfest, Timişoara face to face şi continuându-l încă o lună pe online, prin site, Facebook, email. Ne-a ajutat foarte mult în a trasa lucrurile definitorii pentru librărie, am înţeles mult mai multe despre cei care urmau să ne devină fani şi clienţi.

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer