Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

53. Portocaliu


Cornel Mihai Ungureanu

11.10.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
9 aprilie 2001
Rămăşiţele stelei de mare s-au dus după Nicholas Cage. Trei pisoi dorm pe scaun, unul peste altul. Afară bate vîntul. La răstimpuri pe stradă trece cîte o maşină coreană. Luminile fabricii de locomotive. Citesc.

10 aprilie
De foame, am ieşit să mă plimb. Dacă ar fi bătut puţin mai tare, vîntul m-ar fi săltat cu uşurinţă, printre acoperişuri de blocuri şi vîrfuri de plop. Îi priveam pe băieţii care jucau fotbal sau baschet pe terenul de la Institut ca pe extratereştri. Eu abia mă tîram.

Mă obsedează nemuritorul tău creion cu care scrii.

seară
Am să merg la gară. Bipul Nadiei la ora plecării trenului cred că asta voia să-mi spună. Trei ore face trenul de la gara ta la gara mea, chiar şi prin ploaia asta de aprilie. La Alexandria nu am plecat. Poate mîine. Am adormit, după-masă. Şi încă nu m-am trezit.

A fost şi tanti Viorica la un film la Mall. În Moli, cum zice ea. Şi îi era somn, dar băiatul ei, după cununie ţinuse să le ducă la film. "Era optzeci de mii biletul, beculeţe pe jos la scări şi sunetu' tare... se zguduia sala. Nici n-am putut să dorm. Am mîncat floricele, că acolo n-aveai voie decît cu floricele şi cu suc de-ăla de-l bei cu paiu'!"

17 aprilie
Zile frumoase rămas-au în urmă! Dar frumoasă-i şi ziua asta şi-aşa vor fi toate pînă la sfîrşitul vieţii mele care seamănă cu o continuă vacanţă. Cum şi Ane zicea, aseară, la telefon. Dar cu invidia, îmi e mai greu să cred că lucrurile stau chiar aşa, dacă ar trăi ca mine, oamenii s-ar stresa repede-repede şi-ar da în crize de nervi şi, deci, nu-i cred, că mă invidiază.

18 aprilie
Ieri cu Corina, în parcul Puşkin (mai îngrijit ca oricînd). Două fete rupeau crengi de liliac lătrate de propriul lor cîine. Noi tăceam. Două martore ale lui Iehova mîncau seminţe şi ne-au întrebat dacă ne-ar interesa ceva reviste de-ale lor şi eu am zis "Da" şi ele au zis "Daaa??" (şi arătau, zicea Cori, ca la Surprize, surprize) şi au început să cotrobăie prin genţi şi una a găsit "Ce se întîmplă cu noi cînd murim? V-ar interesa?" Cum să nu!

19 aprilie
Şi mie îmi place dansul lui Christopher Walken în clipul lui Fatboy Slim. Şi Luna în care, dacă priveşti, vei vedea chipul iubitei, oricât de departe aţi fi. Cel puţin aşa spunea Peter Falk în Money Kings.

Radu B., aseară, la noi. O vizită surprinzătoare; nu-l mai văzusem de cel puţin doi ani. Fratele Adrianei, de ea trimis. M-am bucurat să-l văd – şi cu siguranţă s-a bucurat şi Claxon, pentru că şi-a primit cuvenitele snacks-uri. Adriana nu vine niciodată la noi fără să-i aducă snacks-uri. Ceilalţi pisoi nu mănîncă, dar Claxon le adoră – sau aşa lasă impresia. Poate pentru că sînt portocalii, ca şi el.

23 aprilie
Am privit ieri două filme irlandeze. Cu neştirbita mea simpatie pentru Irlanda, nu le puteam rata.

În zori, sub o fantastică ploaie (cu mult mai reală decât cea dintr-un video clip cu desene animate – Gorillaz "Clint Eastwood", dar cu fulgere asemănătoare, într-atît de îndepărtate) am mers la gară. Şi cum Nadia nu se trezise, am privit doar trenul plecînd şi am cumpărat ultimul număr din Dilema.

Ştii starea asta în care trupul tău ar vrea să se odihnească, tînjeşte după un somn lung într-o linişte desăvîrşită (nu neapărat absolută), dar ai băut o cafea tare şi neuronii lucrează, în alte direcţii, şi mai ai şi nu ştiu cîte treburi de făcut?

Îmi mai plăceau dansurile irlandeze şi aerul nătîng al unor personaje. Lor, nici dragostea de pământ nu le stă atît de rău, nici chiar ura împotriva străinilor (a englezilor, cu deosebire) nu e lipsită de oarecare fair-play, fără a fi diminuată. Altfel, aceleaşi universale: credinţă, ne-credinţă, văduva, răutate, simţ al umorului, aşezarea în viaţă (casă, un "moştenitor", pământ), muncă, petrecere, mirosul de cimitir (dulce şi liniştit), pericol, femei cîrtitoare, puterea banilor (sau doar influenţa)

"I got sunshine in a bag" vers ce-i place Corinei. Ea e Sunshine.

I-am dat Nadie Dilema mea. Aşa, mîzgălită cu pixul în jurul ideilor ce-mi plăcuseră. Să citească în tren.

La nivelul acesta, incipient, al intenţiilor, al ideilor, al schiţei (uneori incluzînd finalul, alteori ba) sînt tare încîntat de ceea ce voi scrie! Cînd e vorba să trec la materializare, acolo se mai prăbuşeşte treaba, dar eu îmi păstrez optimismul. O mare dorinţă ar fi să termin de scris tot ce am în caietele mele, pe foi, să pun cap la cap toate ideile, eventual să le mai condensez.




Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer