Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Poezie  Sageata  Legile Hazardului

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

La capăt


Ilinca Bernea

04.12.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Stăteam pe bancă în gară în Seven Sister şi număram posibilităţile.

Nu ai nimic de scris, mi-am zis.
Nimic, mi-a răspuns, de undeva de foarte departe, ecoul.

Ca şi sângele, poezia ar putea murdări caldarâmul sau mişca şinele, făcând trenul să deraieze
ar putea încărca şi mai grav atmosfera.
deja prea multă tristeţe atârnă de barele de susţinere
prea multă răbdare dă în clocot în sacii cu dorinţe reciclabile
prea multe semafoare izbucnesc în lacrimi.

Ca şi sângele, poezia ar putea păta albul cămăşilor
s-ar putea infiltra în canalul în care se scurg rămăşiţele zilelor
ar putea îngreuna povara celor netrăite
ar putea deranja dezordinea lucrurilor

Pe peronul de la Seven Sisters e uneori pustiu.
Se-aude vântul şuierând printre carcasele goale de cola.
Sângele, indiferent de unde ar fi ţâşnit, ar fi pătat caldarâmul, şinele, pereţii, albul cămăşii. Clar.
Unii au oroare de sânge.
Nu se face să le stârneşti dezgustul ziua în amiaza mare.

Ce expresie frumoasă.
Ziua, în amiaza mare.

Sunt lucruri care chiar nu pot fi civilizate. Disperarea. Nostalgia. Pofta.
şopteşte cineva, de undeva de foarte aproape.
Ele şi numai ele ştiu cine suntem, cât suntem, cum suntem.
Ofta, zice ecoul.
Numai şi numai ce vrea zice.

Promit să mă fac tută şi nesimţitoare
nu-ţi mai perturb vanităţile cu ţârâitul greierilor şi alte patimi
să nu mai mânjesc totul, la sfârşit cu sângele melancoliei
.

Stăm bine.
Dorinţa te-a părăsit, eşti liber, minunat.
Dorul creşte în mine ca un pui de hydră.

Sângele lui Ahile e mai bun decât oricare altul, să-l închinăm la despărţire.
Se revarsă peste buza paharelor, se prelinge pe şine, se scurge prin ziduri.
Inundă străzile, potopeşte câmpiile arse de arşiţă.
Şi e albastru şi invizibil ca inima acelui lucru de nepovestit care continuă să ne tulbure simţurile
oricât de mult ne-am strădui să fim una cu zarva lumii

La Troia e linişte acum, e bine. Doar ceva viezuri se mai agită printre coline, în perioada de rut.
Pe coaste e loc bun pentru un sanatoriu
pentru filosofare
pentru o plăcuţă pe care să scrie
Aici e capătul lumii.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

ARHIVA RUBRICII

Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Fragmente fără noimă
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ultimul om (5.0/5 - 2 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ziua de mâine (5.0/5 - 1 vot)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro Ce e iadul (4.4/5 - 7 voturi)
Sageata Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro O femeie (5.0/5 - 3 voturi)
Sageata Toate articolele din această rubrică


RUBRICILE CATEGORIEI

Sageata Poezia săptămânii
Sageata Nichita Stănescu
Sageata Discursuri
Sageata Translatio
Sageata Pictografii
Sageata Epistole indiscrete
Sageata Crime perfecte (în La minor)


PUBLICITATE




CITIŢI-NE PE FACEBOOK


Spacer Spacer