Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Însemnări mediavitale

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Ce e suta de ani


Ovidiu Miculescu

20.11.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Se tot aude prin târg cum că la anul va fi Centenarul! Adică 100 de ani de la Marea Unire! Prilej de sărbătoare mare, nu? Păi şi cum să sărbătorim? Mici, bere, grătar, zile libere, discursuri sforăitoare de politicieni năuci, emisiuni omagiale de propagandă ieftină la posturile publice de radio şi televiziune, hora unirii, o defilare în decembrie... ar mai fi ceva?

Domnule, stai asa! Concerte aniversare, expoziţii omagiale, comunicări ştiinţifice, lansări de cărţi si broşuri, simpozioane şi statui, bani mulţi cheltuiţi, odată e centenarul, ce naiba?

Frumos... Le facem pe toate astea, pe genunchi, haotic şi oricum urmărind altceva, de la înălţări de piedestal politic, la cheltuieli publice... din acelea. Mimăm proiecte, înjghebăm comisii, alocăm banii, angajăm preferaţii şi uite ce frumos centenar avem! Un cântec vesel să cântam! Un pahar pentru centenar să închinăm!

Avem noi cumva, pe lângă planul sărbătorii, şi un proiect de ţară? Pe 10 ani măcar, nu pe 50 sau 90? Înţelegem noi că înaintaşii, cei de acum 100 de ani, chiar au gândit şi pus în practică, atunci, în vremuri grele, un viitor care a şi funcţionat? Putem să articulăm, coerent şi practic un parcurs pentru România? Încercăm măcar să ne imaginăm cum va arăta ţara asta peste 10, 30 sau 50 de ani? Ne interesează asta oare? Când spun noi, mâ refer în primul rând la politicieni şi la oameni aleşi sau numiţi tocmai pentru a fi responsabili cu patria. Într-un context geopolitic complicat, într-o lume în schimbare perpetuă, într-o goană tehnologică nebună şi într-o competiţie crâncenă pe resurse... noi ne pregătim de sărbătoare.

Bune şi sărbătorile, necesare chiar comemorările şi aducerile aminte, dar pentru astea privim mereu...îinapoi. Vorbim despre TRECUT, despre ce A FOST, despre ce şi cum au făcut ALŢII. Credeţi că am putea vorbi şi despre... înainte, despre VIITOR? Despre cum VA FI, despre ce şi cum o să facem NOI? Sau asta e prea mult? Noi sărbătorim şi gata, ne-am făcut treaba, am marcat momentul, am bifat istoria, am fost buni români.

Hai să facem un pariu. E un pariu pe care vreau să îl pierd. Haideţi să vorbim despre asta la anul, după ce... Centenarul va fi trecut şi vinul de sărbători, băut. Aş vrea ca atunci să vorbim doar despre viitor. Despre cum şi încotro vom merge cu ţara în următorul secol! Despre ce şi cum trebuie să facem, conform proiectului naţional, ca să ne fie bine, nouă şi României. Vom avea, după sărbătoare şi ceva rezultate pentru viitor sau nu? Iar despre ce şi cum a fost centenarul şi ce a adus acest moment, ca viziune şi proiecţie de dezvoltare, solidă, inteligentă şi realizabilă în istoria noastră viitoare... pariem? Din păcate, sau din fericire, nu putem paria. Patriotismul, ţara, sentimentul naţional, responsabilitatea pentru copiii noştri şi viitorul lor nu pot fi puse la îndoială sau lăsate la voia sorţii de oamenii normali la cap. Pentru că asta cred că înseamnă patriotism, responsabilitate şi normalitate în prag de 2018, când vorbim despre Centenar; să avem un plan , un proiect serios pentru România şi să aşezăm alături şi instrumentele necesare pentru îndeplinirea lui. Putem noi asta? Pot băieţii ăştia, politicieni chipurile, să iasă puţin din hora scandalurilor şi a ambiţiilor lor mărunte, să ridice capul şi să priveasca la mai mult de cinci metri în faţa lor? Ar trebui obligaţi cumva. Pentru că, dacă viitorul lor politic se măsoară în zile, săptămâni sau luni, viitorul acestei ţări este în secole. Cel puţin aşa ne-au spus nişte români adevăraţi acum 100 de ani: priviţi mereu înainte!

Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer