Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

REx Romaniae. Doar Tibetul, poate, ne depăşeşte!


Bogdan Ghiu

17.12.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Nu vom fi niciodată (R)EGALI. Rex-Ex-Romaniae. Republică de drept divin.
 
Totuşi, parcă fusese monarhie constituţională, aproape ca o republică (la fel ca şi acum, de fapt, doar că cică ne-alegem Regii şi Curţile, adică ne-o facem cu mîna noastră - şi tot cu mîna noastră le-o facem şi lor), nu monarhie de drept divin, cu valtrapuri şi damfuri teocratice... Ce mai vin ăştia din urmă, de parcă ne-ar fi părăsit vreodată...
 
Îmi place centrul Bucureştiului mai plin de lume decît vor reuşi vreodată să strîngă toate serviciile publice, secrete sau civice reunite. Ocazie de revoluţie, din păcate de înmormîntare.
 
Doliu după noi înşine. Că tare mai (ne) lipsim şi tare ar mai trebui să ni se facă dor de noi!
 
Eu cred că doliul acesta şi îngropăciunea aceasta pot fi considerate un act de domnie. Poate chiar mai efectiv-simbolice decît au/ar fi fost în viaţă.
 
Gaură din steag, rege (ne-)domnind de departe şi reînscăunare numai prin moarte: a mai pomenit cineva existenţă colectivă mai hiper-simbolică, naţiune mai "efigientă" - mai în efigie? Doar Tibetul, poate, ne depăşeşte.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer