Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Evul Media

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

2017 pentru 2018: TANTRADUCEREA


Bogdan Ghiu

31.12.2017
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Traducerea e de fapt (ca) o terapie, e la fel ca psihanaliza (care traducere e, dar traducere aproape în cel mai radical - medical - sens: fenomenalizare, manifestare, "moşire", aducere la suprafaţă, simptomatologizare verbală): infinită - interminabilă, mai exact.
 
Trebuie să adăstăm, să întîrziem actul traducerii pentru a-l simţi şi a-l rumega aşa cum e: revelator şi revoluţionar - un punct de vedere-punct de sprijin: o pîrghie.
 
Apel (deci) la încetinirea traducerii.
 
Scriitorii contemporani de fapt mai mult "traduc" sistemul-lume, "exprimă" (fenomenalizează) epoca.
 
Mereu pe buza traducerii, abţinînd, amînînd. A traduce încet. A nu traduce. A face mereu altceva ca traducere, a (meta)traduce traducerea. TANTRADUCEREA.
 
Ce faci, traduci? Nu, "scriu o traducere" (David Bellos). Nu există traducători, nu există decît scriitori - unii, scriitori de traduceri. Şi nu există nici scriitori, ci doar traducători (în cel mai radical sens). Traducerea se traduce.

Traducerea industrial-editorială, pe bandă şi la bandă, taylorist: repede, repede, repede, Schnell, schnell, schnell (ca la Auschwitz), nu cumva să ne prindem ce potenţial general exploziv conţine (este), nu cumva să devină o experienţă intimă răvăşitoare pentru traducător, şi acesta să se apuce s-o comunice mai departe, să aprindă scînteia, nu cumva să apuce să afle (simţind) şi să înceapă (încerce) să profite de perspectiva ireductibilă, unică, intraductibilă/infinit-traductibilă pe care o constituie (oferă) traducerea, să-şi dea seama ce poziţie privilegiată ocupă şi ce putere are el însuşi în cultură şi societate, în societatea culturii, ce instrument politic ţine în mînă (pe care însă nu-l şi apucă şi nu-l foloseşte, nu-l dă la tradus, tocmai de aceea tot spunîndu-i-se, din generaţie în generaţie, că ceea ce face e minor, secundar, meşteşugăresc).

Pentru cultura umanist-textuală (dar şi în genere), o traducere este cel mai important (preţios) nod analitic. A analiza o traducere înseamna a analiza aprofundat şi multifactorial (complex) lumea contemporană.

Într-o zonă periferic-intermediară ca aceea (în) care e România, pe unde fluxurile, bogăţiile se încrucişează şi trec mai departe, singura reflecţie filosofică în acelaşi timp demnă şi realistă, în plus exportabilă, "generalizabilă", transpozabilă, traductibilă, este cea a traducerii. În primul rînd şi mai presus de orice, strict, România este o ţară-traducere. Înţelegînd corect, revoluţionar, post-ancilar traducerea, vom înţelege şi bogăţia de fluxuri a unei ţări-traducere precum România.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer