Zăpada
Fugea de rupea pământul
mama mea mică
biciuită de fulgi,
ninsoarea a prins-o
lângă biserică,
mama mea zgribulită
îmbrăcată subţire
fetiţă desculţă
lăsând pe zăpadă
urme de picioruşe goale,
mama mea singură
pe uliţa albă
fugea spre casă,
fulgii roiau în jurul ei,
îngerii o plesneau cu aripile,
mama mea speriată
îşi pleca fruntea
îşi strângea haina la piept,
un lanţ de urme se întindea
de la biserică
până la tălpile ei mici
Un om de succes
Parcă duc o lumânare de pe o stradă pe alta
de la capătul oraşului până în centru
de dimineaţă până seara,
parcă o apăr cu palmele înţepenite de frig
să nu mi-o stingă vântul,
să nu mi-o smulgă din palme,
să n-o scap pe cărarea ninsă
care mă scoate din valea crucii pe bulevard,
parcă duc o lumânare aprinsă
între degetele de lemn,
dar n-o să vedeţi nimic în mâinile mele,
am uitat să vă spun că ele nu l-au atins,
nu l-au atins!
tata purta cămaşă nouă, costum de culoarea cafelei cu lapte şi era la cravată,
nu, noi nu l-am îngropat în costumul acesta şi nu i-am pus cravată,
noaptea asta l-am visat cum râde fericit,
nu, noi nu l-am văzut râzând aşa,
a ieşit din întuneric
ca un om de succes
mi-a întins o floare şi ea a început să tremure,
am luat-o fără să-i ating degetele cu unghii îngrijite,
o lalea albă-albă,
tatăl meu din vis mi-a dăruit o lalea,
parcă am o lumânare aprinsă în palme
o duc prin viscol şi nimeni n-o vede
şi ziua lunecoasă tocmai s-a dus la vale pe derdeluş
(în perioada 1 ianuarie 2018 - 30 martie 2018, curatorul acestei rubrici este poeta Ioana Ieronim)
3 comentarii
- confirmarea valorii poezieigeo vasile , 17.02.2018, 17:12
figura mamei este o pictură în mișcare, o fugă muziacală ninsă de elegie....iar laleaua onirică dăruită de tatăl autparei, comparată cu o lumânare este o metaforă de o puritate tragică irezistibilă....dărutăm măinile POETEI....
- Am citit!Fenea, 17.02.2018, 20:45
Mi-ai amintit de mama, când veneau zăpezile trăgeau câte o fugiță în picioarele goale până la portiță și înapoi. La prag scutaurau bine-bine piciorușele și intrau în casă.
Arhiva rubricii
Laudă pietrei, François Cheng, traducere de Ioana IeronimSă uităm înseamnă să nu mai scriem, Ioan T. MorarAutoportret, Linda Pastan, traducere de Ioana IeronimBocca di leone, Marin SorescuÎntre două vârste, Aleš Mustar, traducere de Paula Braga ŠimencToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate