Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Proză scurtă  Sageata  Visăreasa-n colţul blocului

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Foamea


Anamaria Rusu

04.01.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Port pe omoplaţi forţă de leu. Eu! Numai eu într-o lume plină de voi, defecţii!!!
Numai eu! Ştiţi şi voi, guralivii, câteva -citate- aveţi şi voi câteva -dorinţe- vorbiţi şi voi în numele -morţilor- cuceriţi şi voi câteva -lumi-
Dar cine sunteţi voi de fapt şi de drept, mincinoşilor? Vă purtaţi pe umerii strâmbi de scolioze netratate, capetele goale, capetele goale sau pline de mizerii. Vorbiţi numai baliverne cu gurile zăbăloase şi vă sărutaţi unii cu alţii.
Vă sărutaţi cu gurile alea infecte, şi sărutaţi şi plozii necunoscători şi vai de ei. Sărutaţi şi gurile curate, şi le infectaţi, le infectaţi cu saliva voastră urât mirositoare şi cu limbile voastre bolnave cu care lingeţi timbrele ca să le lipiţi pe plicurile pe care le trimiteţi peste hotare. Şi dinţii voştri.... scârboşii voştri dinţi, plini de tartru şi jeg, carne printre dinţii voştri, resturi de mâncare zac printre ei... dinţii cu care muşcaţi cu forţă din cuvintele putreziţilor.
Cu mâinile murdare şi aspre vă atingeţi unii pe alţii. Vă pipăiţi. Pipăiţi piepturile şi coapsele femeilor curate. Femeile voastre deja infectate de jegul vostru vă plictisesc cu aceeaşi putoare pe care o emanaţi şi voi. Cu acelaşi strat gros de indiferenţă şi nepăsare. Cum puteţi respira aerul acesta curat, limbricilor?
Cum?
Vă dor şalele de la căratul propriilor voastre păcate şi nemernicii. Dar pe voi vă atinge durerea prin stratul acela gros de libidinoşenie şi indiferenţă scârboasă?
Nu vă atinge nimic. Nici măcar nu vedeţi mai sus de lungul nasului, nici măcar nu ridicaţi ochii de la nivelul pământului. Pentru că voi continuaţi căutarea de comori pe suprafaţa trotuarului.
Şi mâncaţi una din gura alteia, şi scuipaţi tot acolo. Şi mânjiţi cu degetele scârboase uşi, pereţi şi alte feţe jegoase.
Mie. Peste o mie de trupuri canceroase muşcă din mine şi din oase.
Sunt captivă în adunarea asta ciudată şi mă dezbrăcă cu dinţii. Smulg straturi şi straturi de pe mine. Şi mă sărută cu gurile, şi salivele lor curg şiroaie pe mine. Şi-mi ascultă strigătele cu urechile şi îi amuză. Şi râd de durerile ţipării. Şi cu picioarele-mi bătătoresc pielea deja vânătă. Şi-mi şoptesc cu cuvintele altora că mă poartă în tălpi, între călcâie şi vârfurile degetelor.
Şi rămân numai o bucată de carne. O cină festivă pentru o asemenea adunare.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer