Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Eseu  Sageata  Însemnări mediavitale

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

Cinema? Televizor? Aplicaţii?


Ovidiu Miculescu

05.02.2018
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
Cine îşi mai aduce aminte de fraţii Lumière şi de primele proiecţii de film cu Intrarea trenului în gară sau Grădinarul stropit? Cândva considerat a opta minune a lumii, cinematograful a alimentat nevoia de poveste în imagini, de show de bună calitate cu bani puţini sau de jurnal de ştiri. Sala de cinema era teatrul viselor, iar ecranul fascina o lume întreagă cu o putere de vrajă nemaiîntâlnită vreodată.

Apoi a apărut televiziunea, care îţi aducea în casă o lume pe care cinema-ul o construise înainte şi la care acum aveai acces, în direct, de multe ori. Astăzi, aplicaţiile din online mătură totul în cale şi îţi aduc pe ecranul telefonului de la film mut la ştiri, muzică, sport şi jocuri. Ce leagă aceste trei momente de cotitură din istoria recentă a civilizaţiei? Nevoia de entertainment în primul rând. Şi de informare în subsidiar. Şi de emoţie oare?

Cinematograful este o artă. El reconstruieşte lumi, spune poveşti de viaţă, adună în jurul lui talent, tehnologie, mulţi bani şi un miraj pe care nimic nu îl poate înlocui. Încă... Întotdeauna un film văzut într-o sală de cinema îţi va merge altfel la suflet, te va capta într-un mod pe care televiziunea nu îl ştie. Întoarceţi odată capul în sala de cinema, când pe ecran se întâmplă o scenă tensionată. Priviţi feţele celor care urmăresc filmul şi veţi înţelege vraja... Sau când pe ecran rulează o secvenţă cu o urmărire de maşini şi aparatul filmează dintr-un unghi subiectiv, al şoferului de exemplu, care are în faţă şoseaua care şerpuieşte pe nişte serpentine. Veţi vedea cum, la fiecare curbă luată în viteză pe ecran, sala, spectatorii se înclină uniform... spre interiorul curbei. Este un experiment pe care trebuie să îl încercaţi şi veţi înţelege mai mult despre ce putere are cinematograful asupra noastră în acele două ore în care uităm parcă de toate...

De la televiziunea în alb-negru s-a trecut la color, apoi la HD, apoi la dimensiuni ale ecranului de televizor din ce în ce mai mari. De ce? Spuneau unii chiar în reclame: să ne aducă cinema-ul în casă! Televiziunea încercă să recreeze în primul rând prin tehnologie atmosfera din sala de cinema. Şi speră, în secret, nedeclarat, să ia locul cinema-ului... Televiziunea a investit enorm, a lansat staruri la rândul ei, a transmis în direct de pe mare, din deşert şi de pe lună, de pe front şi din pântecele mamei, doar-doar va deveni ea regina. Şi când a început să creadă că a câştigat partida, a intrat în joc online-ul...

Înţelegând prezentul şi mai ales viitorul, incomparabil mai bine decât televiziunea, având la dispoziţie minţi proaspete, multă tehnologie de vârf şi foarte mulţi bani, online-ul a venit şi el cu plus valoarea lui. Dacă televiziunea a adus cinema-ul în casă, online-ul a înţeles nevoia de mobilitate şi a adus ecranul de cinema şi televizorul în buzunarul fiecăruia! În tren, în avion, pe mare, în parc sau în supermarket poţi vedea filme, ştiri, poţi asculta muzică sau poţi vorbi cu imagine live cu prieteni de pe alt continent. Giganţii din online au început să investească în conţinut, produc filme sau show-uri şi trec în spaţiul virtual! Au îngenuncheat televiziunea definitiv. Şi îi iau publicul şi banii. Ştiţi că în 2016 YouTube a vândut mai multă publicitate decât toate televiziunile din lume la un loc? Vă semnalez un fapt, aparent neînsemnat, dar capital în procesul de competiţie, evoluţie şi business: televizorul, ca obiect, era suportul principal al televiziunii. Televiziunea a inventat televizorul pentru a-şi aduce programele în casele oamenilor. Deci televizorul era legat fără altă alternativă de televiziune. În ultimii doi ani şi asta se schimbă. Creşte vertiginos, spre 50%, procentul celor care îşi cumpără televizor pentru a-l folosi pe post de monitor pentru aplicaţii şi facilităţile online-ului! Adică nu mai folosim televizorul pentru a urmări sau consuma televiziune! Ci exclusiv "online"... Fraţii Lumière sunt acum la un click distanţă.

Ne putem întreba, cine a pierdut? Cine a câştigat? Cine va rezista? Până când? Eu cred că tehnologia poate surmonta aproape orice şi poate rezolva majoritatea problemelor sau limitărilor practice cu care ne confruntăm. Dar nu poate un lucru. Şi anume să creeze acea stare, acea emoţie pe care doar un film văzut în sala de cinema o poate genera. Orice dispozitiv electronic este destinat utilizării individuale; ecranul de cinema aduce oameni laolaltă. Orice conţinut vizionat pe un televizor sau pe o tabletă va fi întrerupt de factori externi care ne distrag atenţia şi ne scot din stare - sună cineva la uşă, primim un mesaj, ne cheamă mama la masă, latră câinele sau se ceartă vecinii etc. - pe când în sala de cinema povestea de pe ecran curge continuu, mare şi captând toată vederea. Şi mintea. Şi sufletul. Pentru că, încă de la început, aparatul de filmat s-a uitat direct în suflet...
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer