Dacă admitem că există scriitori de seamă şi scriitori mai puţin de seamă, şi admitem, atunci, de bună seamă, Eminescu este cel mai de seamă scriitor al nostru. Vasile Alecsandri a recunoscut asta la berăria lui IL Caragiale: "E unul care scrie mai bine decît mine. Ce poet sînt eu - un ţîşti-bîşti acolo". Caragiale şi el a fost mai puţin de seamă decît Eminescu, iar, la rîndul său, folcloristul Lambrior, de pildă, a fost mai puţin de seamă decît Caragiale şi muuult mai puţin puţin de seamă decît Eminescu, un flecuşteţ, cum ar veni. IL ştia că este mai de seamă decît Lambrior, "bă, Lambă", îi zicea, dar era şi conştient că era mai puţin de seamă decît Eminescu; era de frunte, dar mai spre nas, ca să zicem aşa, nu spre fruntea aia înaltă a Poetului. De aceea şi zicea la berărie: "Băi, ce scriitor sînt eu acilea? Un terchea-berchea şi un pezevenghi. Eminescu e mai de seamă decît mine". Iar Veronica Micleee... eh, Veronica era cum ar veni un fîs pe lîngă ceilalţi. Ea nu mergea la berărie, dar îşi zicea în sine: "La drept vorbind, cît de neînsemnată sînt eu! Eminescu însă e un astru, iar eu sînt doar o steluţă care mă rotesc după astrul meu". Dar pe urmă Veronica l-a înşelat pe Eminescu cu Caragiale, că ajunsese ameţitul de IL mai s-o ia de nevastă şi s-o ducă la Berlin. Şi-ntr-o zi, stă el ce stă, bea bere şi deodată se ruşinează de asemenea dorinţe murdare. "Cum să-i fac eu una ca asta lui Eminescu!? Am eu vreo însemnătate faţă de însemnătatea lui Eminescu? Eminescu este luceafărul poeziei româneşti, iar eu sînt un pişvaser şi un corupt". Pe urmă a mers la Eminescu, s-a pus în genunchi şi i-a spus cu lacrimi în ochi: "Uite bastonul meu. Bate-mă de să-mi meargă fulgii! Snopeşte-mă! Merit să o iau pe coajă." Iar Eminescu se strica de rîs. Apoi Caragiale a plecat de ruşine la Berlin. Se plimba pe Hohenzollerndamm, se oprea la Unter den Linden şi bea bere Pfungstaedter, singur şi trist că nu el era cel mai de seamă, era de seama a doua, de căpetenie, dar a doua căpetenie, cum ar veni.
După aceea berăria s-a schimbat mult. Azi îi spune Corso.
1 comentariu
- Nenea Iancu...Sven, 10.04.2018, 10:58
... a plecat de rusinea justitiei romane la Berlin.
Si bine a facut. Si nu era singur si trist - erau atatea berarii ca lumea la Berlin... si berlinezele asa de simpatice...
Si azi gasesti pe Unter den Linden (care tei?) berarii si bere buna... si nemtoaice volubile...
Arhiva rubricii
De tinerețe / Biletul de învoire , Radu PărpăuțăUn gând / Friptura de vițel / Un fel de banc spaniol / Salcia, Radu PărpăuțăDe cătănie (4), Radu PărpăuțăDe cătănie (3), Radu PărpăuțăDe cătănie (2) , Radu PărpăuțăToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemBalansEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvintelePovești la ibricPublicitate