Au anunţat şi la televizor
e oficial
Aşa că am aşteptat în rând cu ceilalţi
să iau un intercity
Ce să fac cu rochie de catifea cu trenă şi cu pantofi de lac într-un tren de mare viteză, aglomerat
poate nici nu prind loc mai bine aştept
mi-am zis
şi am aşteptam
am crezut că voi aştepta un ceas sau două, dar a trecut ceva şi nu veneau decât accelerate
erau ticsite de lume şi destul de murdare
aşa că am continuat să aştept un intercity
sau un rapid cum erau acelea din copilărie
Nu aveam cum să stau prea mult în picioare încălcaţă în pantofi cu tocuri de 7 centimetri
iar băncile de pe peron erau toate ocupate
aşa că am aşteptat desculţă cu pantofii într-o mână şi capa din puf de lebădă în alta
dar părea că nu mai vin nici accelerate
ar fi fost sub demintatea mea să iau personalul
De la un moment încolo nici nu mai ştiam ce aştept
mă mişcam de pe un peron pe altul, sperând că voi nimeri trenul cel bun
dar trenurile bune nu opreau niciodată pe peronul unde le aşteptam
treceau în goană şi îmi lăsau doar o dâră luminoasă pe retină
am aşteptat luni şi săptămâni şi ani
pe peroane din ce în ce mai pline
mai zgomotoase
mai urât mirositoare
au trecut 20 de ani din ziua în care am ajuns în gară
şi tot ce-mi mai rămâne de făcut e să iau un marfar
să mă sui în el cu cu rochia de catifea, al cărui negru intens s-a mai estompat
şi cu pantofii cu toc al căror lac a prins o patină
să mă îmbăt bine ca să pot face abstracţie de înghesuială
de mirosul de transpiraţie şi mititei cu muştar
de picanteriile din logoreea vecinilor
de miştourile la adresa toaletei mele de gală
şi mai ales de ziua în care am visat de-a fir a păr
cum voi dansa nebuneşte cum voi flirta cum mă voi îndrăgosti
în orient expresul care a fost suspendat oficial.