Cele ca mine sunt ţinute în vitrine, târâte în lanţuri prin biblioteci.
Cele ca mine visează la braţele vânjoase ale spărgătorilor de cremene în timp ce le ating cu dispreţ palme firave şi plictisite.
Visează priviri toride în timp ce le pipăie unele reci şi cinice.
Pentru cele ca mine nu există şansă, ci doar foame întreruptă de scurte perioade de spaimă.
Pe cele ca mine eroii neamului le călăresc cu îndârjire şi dispreţ.
Nu le iau de neveste pentru că nu le pot înşela. Le-ar fi prea ruşine.
Sunt vite de povară demne de înjunghiat când trec de prima tinereţe.
Operaţia o fac, cred ei, sub anestezie, sub cupola abatoarelor textuale.
Îţi spun inteligento, dârzo, curajoaso
Îţi aduc onoruri care îţi stau în gât
Până în ultima clipă îţi ignoră candoarea căldura sânii
Nici să mori nu te lasă aşa cum ţi-ai dori
Te îngroapă ca pe un soldat, îţi trântesc şi-o armă în braţe
Totul se desfăşoară ca un lung ritual extraterestru
Din care nu înţelegi nimic nimic