30.11.2004

Ceea ce este mai adînc în tine este ceea ce se îndepărtează mai mult de mine - pînă în punctul extrem în care se află identitatea noastră absolută.
Există un spaţiu comun între noi, o profunzime inexprimabilă, şi un punct identic în noi.
Dar, între mine şi mine, totul este asemănător.


Omul ştie prea puţine despre el însuşi şi nu poate afla decît prea puţin pentru ca destăinuirile sale ori sinceritatea să ne înveţe ceva cu adevărat important şi care să nu poată fi, altminteri, imaginat cu uşurinţă.


Moartea nu se opune vieţii decît într-un individ, şi numai datorită opunerii individului faţă de masa de indivizi.
Ea se armonizează cu această masă şi cu diversitatea tipurilor de indivizi şi de specii. Este una din proprietăţile lor intrinseci, după cum schimbarea locului este o proprietate, o definiţie a mişcării. Nu există viaţă fără schimbarea vieţuitoarei. Dar nu există nici viaţă fără efortul vieţuitoarei împotriva schimbării, fără inerţie, sau, mai bine spus, fără... egotism.
Nu ar exista viaţă dacă fiinţele nu şi-ar ceda, una alteia, fie locul, fie substanţa. Nu ar exista viaţă dacă ar face-o fără părere de rău.
Nu trebuie să te laşi înşelat de voinţa individuală de a trăi. Ea se află sub semnul aceleiaşi necesităţi ca şi moartea.
Vieţuitoarea are despre viaţa veşnică aceeaşi imagine pe care planeta o are despre tangentă. Fiecare clipă este compusă. O forţă o îndepărtează de termen, de finit; o alta o atrage.




_______________


Paul Valéry, « Entre nous », extras din Petites études, în Œuvres, Paris, Éditions Gallimard, Bibliothèque de la Pléiade, I, 1957, p. 341-342.

Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc.

0 comentarii

Publicitate

Sus