Johannes Gensfleisch, zis Gutenberg, este cel cu literele mobile, de la care universul, fiind în expansiune, a mai născut o galaxie, chiar cu numele Gutenbergului, şi străzi pe care trecem ca literele. În Bucureşti, strada Gutenberg se află în fosta mahala a Gorganului. Lângă strada Silfidelor. Mahalaua a ajuns inima Capitalei, care bate în ritmul decretelor municipale. Strada Gutenberg se sfârşeşte în zidurile Primăriei.
În ferestrele hotelului Dâmboviţa se reflectă o clădire întunecoasă. Aceasta este sediul Tinerimii române. La parterul "Tinerimii" îşi dă duhul în fiecare seară un club de jazz.
Un fost contabil în costum de sport, cu adidaşi şi un chihuahua-n lesă se plimbă de-a lungul străzii Gutenberg. El îşi antrenează zilnic neuronii numărând antenele parabolice şi aerul condiţionat al vecinilor săi.
În părculeţul dintre strada Silfidelor şi strada Gutenberg se zbenguiesc vrăbiile. O pereche de foşti îndrăgostiţi şi-au scos pantofii şi se privesc cu satisfacţie în ochi. Au mâncat foarte bine azi: el un Big Mac, ea un McFish. Ambalajul zace peste un smoc de iarbă. Femeia şterge cu un şerveţel o furculiţă şi-un cuţit de plastic. Nu se ştie când îi vor mai folosi. Le aşază-n geantă, alături de buletin. Legitimaţie de serviciu nu mai are. El îşi aprinde o ţigară. Tac amândoi şi ascultă zbenguitul vrăbiilor.
Strada Gutenmberg este o stradă cu sens unic. Semnul de circulaţie care indică acest "sens unic" stă culcat, cu săgeata pe burtă. Ar fi greu de respectat, dacă vreunui şofer i-ar trece prin cap acest lucru!
Un colţ de clădire împunge gardul de ciment de care stă agăţat semnul electoral al Partidului Democrat, sector 5. De la ploi, "trandafirul" s-a decolorat.
Înaintând spre zidul Primăriei, strada începe să se scufunde, ca o corabie sub greutatea propriei încărcături. Cele două clădiri cu instituţiile Garda Naţională şi Arhivele Naţionale apasă din greu pământul, unde odată erau sălcii, papură şi stufăriş.
În faţa Gărzii Financiare stau aliniate multe Dacii gri. Ele aşteaptă startul luptei contra corupţiei. Până atunci mai ruginesc puţin.
Johannes Gensfleisch Gutenberg nu a fost niciodată în România.
0 comentarii
Arhiva rubricii
Strada BISERICA AMZEIStrada TOAMNEIStrada MENDELEEV - dinspre ROMANĂSTRADA OCCIDENTULUISTRADA BATIŞTEIToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemBalansEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvintelePovești la ibricPublicitate