Să alcătuim propoziţii simple. Să abordăm femeia ca pe o propoziţie.
În toată simplitatea ei.
Să nu ne străduim zadarnic pentru atenţia ei împroşcând cu citate
căci îşi va întoarce şi singură privirea
spre acela care îi va dărui vuietul vântului printre stânci
sau arşiţa amiezii
să păstrăm lucrurile simple
să nu ne gândim la cum e alcătuită o femeie
la cum ar trebui să tresară sau să-şi muşte buzele
o va face şi singură în faţa aceluia care îi va desluşi chipul
treaz fiind
cu cât e mai complicată abordarea
cu atât ea se va simţi mai timorată
mai străină
de propria frumuseţe
mai umilită
cu cât e mai înalt piedestalul
cu atât va fi mai ameţită şi mai confuză
cu cât e mai pus pe acrobaţii cel care se încăpăţânează
să o calculeze
s-o inventarieze
s-o scrie
s-o formuleze
cu atât ea se va retrage într-un colţ mai umbros
într-o depărtare mai obscură
Să ne apropiem de femeie
aşa cum te apropii de orice vietate
căreia nu vrei să-i stârneşti spaima sau furia
cu blândeţe, cu încredere
simplu
aşa cum se apropie amurgul de ferestre
şi ferestrele de amurg.