Home

Home
Cititi-ne pe FacebookUrmati-ne pe TwitterFeed RSS gratuit

Spacer

Atelier LiterNet  Sageata  Personale  Sageata  Clavecinul bine temperat (scrisori pentru Cristina)

Articol publicat exclusiv pe LiterNet.ro

59. Goguţă, un pisoi cu aripi


Cornel Mihai Ungureanu

06.12.2004
TextText mai micText mai mare
Versiune imprimabila Adauga cu AddThis
Articolul anterior din rubrică
Articolul urmator din rubrică
15 mai 2001
Un desen din copilărie. Cu creionul. La masă stau cinci persoane, iar mama aduce un platou. Probabil e familia mea, desenul îmi aparţine. Tacîmurile sînt impecabile. Ramurile de brad nu-mi dau seama dacă sînt pe masă sau fac parte din faţa de masă. Pe ecranul televizorului: o horă. Alături, pe perete, un ceas cu cuc. Mai este şi un pom de Crăciun, sub care sînt cadouri şi o păpuşă foarte urîtă.

Acum desenul ăsta există doar pe această hîrtie. Povestit. Ca şi cum aş fi dat un Move, sau măcar un Copy (l-am rupt).

16 mai
A început încă o zi ciudată. Agigea şi Goguţă erau în balcon. Agigea a început la un moment dat să miorlăie. Goguţă căzuse. El nu vede prea bine, are ceva pe ochi (ca noi toţi?). "Ce-ai făcut, Bombonel? îl întreba doctorul. Ai zburat?" A cam zburat. De la etajul patru. Jos e ciment. Acum zace pe un scaun. I s-au făcut trei injecţii.

Viaţa lui s-ar putea sfîrşi aici.

Îmi amintesc filmul ăla cu Hugh Grant şi Gene Hackman. Şi de Hugh Grant ajuns, la un moment dat, în ghips – şi pe Hackman spunîndu-i că a suferit un accident la coloană şi că e paralizat de la gît în jos. Îl întreaba ce ar face ca să poată merge din nou.

Mi se întîmplă să ascult oameni vorbind despre durerile lor. Şi Corina, astăzi, din pricina lui Goguţă, era destul de afectată. Adică ea a fugit jos, apoi cu pisicu’ la doctor – şi ea se sperie mai uşor de cînd a fost bolnavă. Eu domeam. Accidentul mi-a fost povestit.

Nadia îşi doreşte o viaţă normală. Mi-o spunea pe ton de reproş, dar nu mai are importanţă.

Cunoşti cele două secunde în care simţi cum îţi vine ameţeală?

E seară. Goguţă a mai luat injecţii, dar plămînii lui nu se ştie dacă vor funcţiona. A băut puţin lapte şi zace el, pisoiaşul despre care Corina zicea că nu are buton de oprire. Adela tocmai a fost pe la noi şi ne-a povestit cum şi-a petrecut dimineaţa asistînd la operaţii. Coincidenţa face ca doctorul pe care îl asista să fie cel care a operat-o (fără a mai putea face ceva) pe mama.

17 mai
Goguţă, cel mai jucăuş pisoi pe care l-am văzut vreodată, stă acum numai pe scaun. Dimineaţa şi seara Corina îl duce la doctor. Problema nu e picioruşul cel şchiop care e doar luxat şi îi va trece. Respiră greu. Se pare că se va face bine. Dar nu va mai vedea. Are ceva pe ochi, ţi-am zis, din naştere. Se poate opera, dar el e prea mic pentru operaţie, iar cînd va fi destul de mare, operaţia va fi deja inutilă. Adică n-ar mai avea sens, n-ar mai da nici un rezultat. Zice doctorul.

Cîndva am adus de la Alexandria o răţuşcă. Mică-mică. O chema Marţela şi se ţinea după mine prin toată casa. O fi crezut că-s mama ei! Nu puteam scăpa de ea. Noaptea am luat-o cu mine în plapumă. Am omorît-o în timp ce dormea, fără voie, desigur. Mi-e greu să-ţi zic ce am simţit atunci. Cum au fost cele cîteva zile, ce mirată era Nadia că dau atîta importanţă. Ştiu foarte bine că nu voi uita toată viaţa.

Am ieşit cu Corina şi Laur, Ramona, Bianca & Emanuel. Am băut ceva în Art, un bar micuţ, în care se coboară pe o scară îngustă şi rotundă. Sînt acolo pereţi de cărămidă, tablouri, sculpturi. E un bar – pivniţă. Bianca e o fată frumoasă. Emanuel - un tip de treabă. Vor sta în Craiova numai pînă duminică, sînt americani de cîţiva ani. După ce Ramona a plecat, am mai stat în English Park. Emanuel ne-a povestit despre Ken Kessey şi Kerouac, despre Greatful Dead. Le-am pus întrebări despre viaţa americană. Au absolvit facultatea şi acum se duc în Boston după masterate.

Dan şi-a găsit o slujbă, dar el speră că e temporară şi va găsi ceva mai bun. Şi eu sper, pentru el, adică vreau să fie mulţumit de ce face.

Dacă te-ai gîndi frumos la mine, aş dormi acum.

18 mai
Dar nu te-ai gîndit! Vezi? Şi nici măcar n-am putut citi. Era o pană de curent. Am adormit în zori şi după trei ore de somn, acum îmi lipseşte limpezimea, avîntul.

Pic de somn. Agigea a prins o muscă. Goguţă a terminat injecţiile. Pisica lui Radu a căzut de trei ori de la etajul zece. A trăit nouăsprezece ani şi jumătate.

Nadia ar putea veni astăzi acasă. Cred că e minuat să trăieşti o poveste de iubire cu dozaje perfecte de comunicare, sexualitate, dăruire, prietenie, joc, copilărie, sinceritate, curaj şi alte numeroase ingrediene. Subtilă compoziţie. Cred că e perfect cînd iese bine şi e nemaipomenit cînd poţi face să dureze.
Articolul anterior din rubrică
Toate articolele din rubrică
Articolul urmator din rubrică




0 comentarii

Spacer Spacer