| zi după zi împart cărţi pe masă una după cealaltă întorc figurile lor schimbate o stranie matematică se rescrie între volume şi suprafeţe nepătrunse de linie silabe în bucăţi ascunse înţelesuri semnale neştiute de braţul mării care desface pămîntul în vreme ce ochiul priveşte orizontul tainic apoi rămîne însingurat şi vid însemnul îşi lasă enigma cînd cu mîna sting arderea albului cuvîntul ce îmi apare se desprinde golit deja de sens cînd pasul a trecut de distanţă apropierea ţine drumul pe loc în aerul fără sălaş fără rost cuvintele absente din lucruri se adună în preajma vocii merg între semne tăcute biciuitoare ce înconjoară stîlpul cu pînza oarbă atîrnîndă întinsă deasupra umbrelor o tăcere a cărei picătură nu cade la pămînt nici spre cer nu urcă paşii vioi încearcă să îngenuncheze să curme să strîmbe urmele reîntoarse prinsă sînt de funia după care înaintez de spaţiul tremurător în care scriu ca înainte de moarte în încercări de treceri ce ascund destinaţia pentru a întinde pustiul fie ca lista deschisă la îmbarcare să cuprindă într-o carte numele meu mă descopăr spre întîlnirea chipului suspendat nenumit imagini ivite din gesturi departe de sine aproape de izvorul împreunat |
| _________________ « Poème sur le vide » este inedit; el a fost recitat de Silvia Baron Supervielle cu ocazia colocviului internaţional "Ospitalitatea limbilor: multilingvism şi metisaje în literatura modernă şi contemporană", organizat de Axel Gasquet, Alain Montandon, Modesta Suárez şi Centre de Recherches sur les Littératures Modernes et Contemporaines (CRLMC), la Clermont-Ferrand (Franţa), între 2 şi 4 decembrie 2004. Redacţia mulţumeşte autoarei pentru generosul acord dat pentru publicarea acestei traduceri. Traducere din limba franceză de Luiza Palanciuc. |