Te afli prins într-o celulă cu animalul care îţi creează cea mai mare repulsie.
Despărţiţi doar de un zid de sticlă.
Nu vă puteţi atinge şi ucide între voi.
Eşti captiv acolo cine ştie cât, poate până la capătul zilelor.
Eşti nevoit să te holbezi la el.
Simţi teroare, repulsie.
Stai într-un spaţiu vacant faţa în faţă cu un monstru care îşi schimbă chipul.
Nu ai decât o singură şansă să nu îţi pierzi minţile.
Încet încet începi să vezi în capul de hidră profilul unui prinţ.
Simţi gustul apei de izvor în sudoarea care i se prelinge pe corpul unsuros.
Eşti nevoit să inventezi o poveste şi să te îndrăgosteşti de ea.
Nu ai altă şansă să rezişti, captiv, acolo, cine ştie cât.
Filosofezi ca un prost, dai nume de stele disperării şi nume de zeu fiecărei năluciri
Dai singurătăţii numele Libertate.
Îţi spui trebuie să existe un motiv anume pentru tortură sau pentru castronul cu supă
Până ajungi să vezi în monstrul care este viaţa o binecuvântare.