Foc pretutindeni, foc molcom de mărăciniş, foc pe zidurile unde pîlpîie o umbră sleită ce nu ajunge să se întipărească, foc mai departe, care în aşchii urcă şi coboară dealul pe povîrnişu-i de cenuşă, fulgi de foc căzînd din ramuri, din arcade. Aici, nici înainte, nici apoi, la timpul cuvenit acum, cînd împrejur valea veselă şi tristă îşi dă duhul, îşi risipeşte focul, mă întorc, încep să-mi număr morţii iar învăţătura lor îmi pare mai întinsă, freamătă din frunză în frunză pînă la cea dintîi sămînţă. În pace odihneşte-i, în pacea veşnică, aşează-i la loc sigur, departe de învolburările acestea de cenuşă şi de flăcări ce se grămădesc strîmtorate în gîtlejuri, se împrăştie pe cărări, şovăie în zbor, se sting: fă ca moartea să le fie moarte, nimic altceva decît moarte, fără înfruntare, fără viaţă. În pace odihneşte-i, în pacea veşnică, alină-i. Acolo unde potirul întunecat este şi mai adînc * "Las animas", după spusele lui Jorge Guillén este numele dat în Spania zilei Morţilor. [nota autorului] _________________ Mario Luzi, "Las animas", în volumul Onore del vero, Venezia, Neri Pozza, 1957. Traducere din limba italiană de Luiza Palanciuc. |
0 comentarii
Arhiva rubricii
Pieuse ballade du fond des fonds / Baladă cuvioasă din adîncul adîncurilorBûcher d'Héraclès / Rugul lui HeraclesIl y avait autre chose... [fragment] / Era altceva... [fragment]Les pierres parlent / Pietrele cuvînteazăLa Mort devant / Cu Moartea înainteToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
Poezia săptămâniiNichita StănescuDiscursuriTranslatioPictografiiEpistole indiscreteCrime perfecte (în La minor)Legile HazarduluiPublicitate