04.06.2019
V-am vorbit săptămâna trecută despre starea de delabrare în care se află Callatis/Mangalia. Chiar, oare oraşele litoralului cum de au scăpat furiei naţionaliste din perioada comunistă? O primă explicaţie ar fi că nu sunt în Transilvania şi că numele antice nu sunt latine. Bătălia pentru Dobrogea încă este vie în retorica naţionalistă bulgărească şi conflictele armate între cele două ţări n-au fost puţine în secolul al XX-lea (războaiele balcanice, primul şi al doilea război mondial), dar, cumva, miza nu le-a părut comuniştilor români suficientă, mai ales că ducea spre Elada, nu spre Italia. În fine, despre comportamentul trupelor bulgare în Bucureştii ocupaţi (1916-1918), la Capşa mai cu seamă, au apărut în anii recenţi reeditări ale memoriilor celor ce au trăit acele vremuri, şi, poate, n-ar trebui să uităm că Germania nu uită şi recompensează, chiar şi azi, pe cei aliaţi cu ea în istorie şi care nu au părăsit-o (Croaţia, dar şi Bulgaria). În fine, să revin la cestiune.

Porţiunea de litoral pe care am parcurs-o pe 1 iunie e(ra?) murdară, de la Mangalia la Constanţa. Acum se culegeau tone de alge putrede, aparent de către asistaţi sociali, după entuziasmul cu care făceau treabă. Acum se încropeau aceleaşi magherniţe şi aplecători, cu aceleaşi produse dubioase şi prea scumpe. Plaja Modern din Constanţa abia se mai vede de pădurea de oţetari, buruieni şi plastice care a cotropit coasta. Să îi spunem, totuşi, biodiversitate. E aceeaşi biodiversitate care bordează drumul de la Mangalia la Constanţa, veşnic aglomerat. Din Constanţa, cel mai greu este să găseşti, fără Waze, ieşirea spre autostrada A2: inscripţiile sunt făcute, mă tem, de angajaţi publici, fie de la interne, fie de la primărie; spre nord, poţi ajunge oriunde (inclusiv în ţigănia de case încropite, sigur fără autorizaţie, dintre A2 şi drumul european spre Bucureşti), dar numai unde trebuie - nu.

Peninsula este încă în ruine, deşi au mai apărut, rare, câteva restaurări în Piaţa Ovidiu, singurele care atrag cei câţiva turişti străini, nemţi şi francezi, care caută cafea la ibric, bragă, şuberek şi alte delicateţuri orientale şi găsesc burgeri şi pizza, acolo unde nu cade casa pe ei de-a dreptul. Anii, lungi şi ruşinoşi, de administraţie măzărată îşi spun cuvântul. Mă întreb dacă bătrânii mituiţi cu pui congelaţi realizează dezastrul la care au fost complici la vot?.. Mă rog, sunt doi ani în care a început ceva ce ar putea să semene cu reconstrucţia, dar e lentă, pauperă, confuză şi urâtă.

Mă bucur că se preocupă colegii de la OAR zonal de schimbarea normativului de proiectare în Delta Dunării, chiar dacă o fac fără măcar să mă întrebe, ca autor al său, ce părere am, măcar din gentileţe; dar, parcurgând Constanţa, aş zice că priorităţile sunt altele, cu totul altele, distinşi colegi, decât specificul local în stuful deltaic...





0 comentarii

Publicitate

Sus