Bătrânul surfer

Mi-au rămas în minte imaginile cu el, aşa de tare m-a surprins să-l văd stând împreună cu noi în acel Youth Hostel. Când am rezervat acolo un pat pentru două nopţi, îmi imaginasem că voi avea numai colegi tineri. El însă părea să aibă în jur de şaizeci şi cinci - şaptezeci de ani, purta păr lung şi o barbă scurtă, frumos tunsă. Nici postura, nici musculatura nu-i trădau vârsta, părea mai atletic şi în formă decât toţi ceilalţi, doar faţa bronzată îi era brăzdată de riduri adânci. Era îmbrăcat sportiv, în haine de bună calitate. Nu de nevoie părea să se fi îndreptat spre un dormitor comun, ci, cine ştie, poate că dorea să se amestece cu tinerii, sau să-şi demonstreze lui însuşi că poate fi un democrat. Sau poate că avea nostalgia zilelor de tinereţe, când, lipsit de mijloace, trebuia să călătorească mulţumindu-se cu puţin. Nu ştiu.

Cam toţi ceilalţi care aleseseră acest hostel cu dormitoare cu zece paturi suprapuse, cu o sală lungă de mese pentru micul dejun şi cu băi comune, erau tineri cu buzunarul gol şi cu rucsaci în spinare, care păreau porniţi să facă turul Europei cu autostopul în primii ani de după căderea comunismului.

Nici eu nu mai dormisem până atunci într-un Youth Hostel, dar n-avusesem încotro, pentru că venisem la o întâlnire de ziarişti, unde fiecare îşi plătea drumul şi cazarea, iar viza şi drumul lung până acolo mă costaseră aproape tot ce-mi puteam permite pe atunci. Curăţenia şi ordinea germană erau însă proverbiale, iar micul dejun, deşi simplu, era mai zdravăn şi copios decât al multor hoteluri cu pretenţii.

Am stat prea puţin acolo, aşa că n-am apucat să schimb nici o vorbă cu vârstnicul cu alură de surfer. Ultima dată l-am văzut ieşind de la duşuri, în timp ce eu intram. Cu un prosop în jurul şoldurilor, cu apa scurgându-i-se din pletele alb strălucitoare. Arăta maiestuos, cu o ţinută zeiască. Muşchii îi jucau pe pieptul şi braţele bronzate. L-am admirat trecând pe lângă mine. Privit din spate, arăta la fel de maiestuos, dar m-a şocat să văd mici cute de piele atârnându-i de o parte şi de alta a spinării.

Atunci mi-am dat seama că bătrâneţea nu cruţă pe nimeni. Chiar şi aşa, mi-aş dori să arăt la fel de bine ca el când voi ajunge să am vârsta lui de atunci.

(Bucureşti, iulie 2019)