De la Ivan Turbincă la Romulus cel Mare - Gorbaciov. Viaţa şi epoca lui

Citiţi un fragment din această carte.


Ţineţi minte trei cuvinte: URSS, Pulitzer, Gorbaciov!

Un volum excepţional de istorie trăită (de mulţi dintre noi) a fost pus în vânzare de editura Meteor Publishing: Gorbaciov. Viaţa şi epoca lui. Autorul William Taubman, om de aproape 80 de ani, este un renumit politolog american. Biografia lui Nikita Hruşciov, scrisă de el, a câştigat Premiul Cercului Naţional al Criticilor de Carte pentru biografii în 2003 şi Premiul Pulitzer pentru biografie în 2004. De altfel, dosarul lui de cadre (cum se numea CV-ul la comunişti), conţine alte câteva repere interesante: licenţiat al Universităţii Harvard în 1962; doctor în politologie la Universitatea Columbia. Acestea "peste" un Certificat de la Institutul Rus, obţinut în 1965. În prezent, este profesor de ştiinţe politice la Colegiul Amherst. Şi, deloc lipsit de relevanţă, în cazul operei sale: soţia lui, Jane A. Taubman, este profesoară de limba rusă la Amherst College. Dacă îl mai adăugăm şi fratele - Philip Taubman - jurnalist diplomatic, apetenţa şi cunoştinţele sale asupra spaţiului sovietic dovedesc nu doar relevanţă, ci şi o inserţie (să-i spunem competentă şi autorizată) în intestinele defunctei Uniuni Sovietice, entitate istorică şi politică pe care a cercetat-o şi desluşit-o impecabil în scrierile sale.

Altfel, omul pare a fi avut nu doar fler şi competenţă, ci şi o mână suficient de bună spre a descoase "cu acul" vieţile şi activităţile conducătorilor sovietici: Stalin's American Policy. From Entente to Détente to Cold War (W.W. Norton & Company, 1982); Primăvara de la Moscova (împreună cu Jane Taubman, Summit Books, 1989); Hruşciov - Omul şi epoca sa (W.W. Norton & Company, 2003) şi Gorbaciov: Viaţa şi timpurile (W.W. Norton & Company, 2017).

Cartea care, pe mine unul, m-a entuziasmat aduce, la prima vedere, cu o cărămidă roşie, parcă (de)căzută din Zidul Kremlinului: în cele aproape 900 de pagini, descoperi URSS - o entitate statală urmărită şi decodificată de la primele ei semne de boală, cronicizate şi intrate în metastaze, apoi în agonie. Oamenii care s-au perindat pe la cârma ei sunt cercetaţi cu precizie chirurgicală şi relevaţi cu sârg şi obiectivitate, dar fără milă. Cu onestitatea pe care i-a dat-o înţelepciunea, Taubman evită exagerările şi clişeele propagandistice de vest, fără a se lăsa însă păcălit nici de fascinaţia pe care a exercitat-o asupra sa, mult timp, Gorbaciov şi o parte din echipa lui. Abordarea biografică a eroului său îi permite să scaneze lumea sovietică după 1931, anul naşterii acestuia: familia, locurile, vremurile şi obiceiurile... crimele staliniste, apoi războiul şi perioada reconstrucţiei, cu aparenta şi părelnica revenire spre o oarecare normalitate (limitată) din epoca hruşciovistă. Spotul de lumină se revarsă, din belşug, bine documentat, pe etapa de anchiloză progresivă, până la generalizare, a domniei lui Brejnev, fără ca fenomenul (spectaculos în sine) să fie diabolizat conform poncifelor. Dimpotrivă, lumea nomenclaturii sovietice apare vie, comică spre grotescă mai curând decât tragică. Andropov, Kosîghin, Gromîko, Iazov şi restul gerontocraţiei kremlineze se mişcă firesc şi edificator. Sute de situaţii reale, cu toată încărcătura lor de burlesc şi dramatism, de absurd şi găunoşenie osificată se perindă vii - adică autentice - prin paginile cărţii, asemeni unei comedii (totuşi umane), cu eroi de mucava costumaţi în tinichele lustruite peste rugina lor ascunsă, dar cu pretenţii; că, mdeh.... aşa s-a călit oţelul, devenind din seminaristul Djugaşvili un ditai Stalin-ul. Înţelegând, prin felul convingător în care o face Taubman, balamucul în curs de surpare multilateral dezvoltată din anii '70-'80 ai secolului trecut, evaluezi altfel luminozitatea naivă a lui Gorbaciov, eforturile sale de a salva, prin reforme incomplete şi imposibile, sistemul în curs de iremediabilă prăbuşire.

Volumul înfăţişează şi analizează mii de mărturii, interviuri cu Gorbaciov, transcrieri şi documente din arhive ruseşti, interviuri cu asistenţi şi consilieri de la Kremlin, stenograme şi rapoarte, întâlniri şi convorbiri, angajamente şi şantaje, disperări şi trădări. Margaret Thatcher, Mitterand, Kohl, Reagan sau George Bush, Elţin şi alţi granguri (inclusiv Ceauşescu, amintit aşa, ca un scuipat insalubru de pe marginea şanţului) evoluează sinuos, dar edificator. Vorba lui Shakespeare: "Lumea-ntreagă e o scenă, şi toţi oamenii - actori".

Cele câteva concluzii de forţă pe care nu doar că le acreditează, dar le şi impune cartea se referă la: colapsul inevitabil al Uniunii Sovietice - fenomen de care erau conştienţi toţi conducătorii săi, de unde şi toleranţa lor scrâşnită faţă de reformele gorbacioviste; speranţa deşartă a lui Gorbaciov că intelighenţia se va mulţumi cu jumătăţile lui de măsură şi, recunoscătoare, îi va rămâne alături; "dusul cu zăhărelul" pe care i l-a servit Occidentul în locul banilor ceruţi, până la urmă, cu disperare, dar şi refuzaţi de americanii care nu doreau ca aceştia să ajungă tot la înarmare şi în susţinerea Cubei; în fine, rolul "conivent" al însuşi marelui erou în desfăşurarea puciului din 1991, argumentat prin câteva detalii irefutabile, inclusiv prin încercarea unui "bis" în decembrie, cu câteva zile înainte de desfiinţarea URSS.

Personal, am regretat fiecare pagină parcursă şi care mă apropia, inexorabil, de sfârşitul cărţii. Întrebările de la care porneşte analiza lui Taubman nu doar că rămân în picioare, dar îşi găsesc aproape întotdeauna explicaţii factice irefutabile. În plus de asta, eroului nu îi este ascunsă sau edulcorată niciuna dintre greşelile săvârşite de-a lungul odiseei sale, fiind totuşi privit cu o binemeritată simpatie, în calitatea lui de mare înfrânt. De altfel, anii care au urmat destrămării URSS au marcat şi pentru el un declin dureros (adesea crud, parţial nemeritat) în toate privinţele. Decădere privită cu emoţie temperată, dar reală, de autorul acestei istorii pe cât de fascinantă, pe atât de necesară celor care vrem să înţelegem cum a fost posibil totul.

Din păcate, la data publicării acestui volum, William Taubman primise deja râvnitul Premiu Pulitzer. Cum altă distincţie mai impresionantă pentru publicistică e greu de găsit, pentru această carte îi rămân doar onorariul şi tantiemele din vânzări, precum şi mândria de a o fi scris. E puţin lucru?!...