23.09.2019
cred că cineva se furişează noaptea în sufletul meu şi montează tot felul de instalaţii.
unele sunt cât se poate de utile - de exemplu supapele pentru refulări sau pompele de lacrimi. funcţionează mereu împreună şi fac o treabă minunată, mai ales dacă mai e cineva prin preajmă atunci când se activează.
altele - dimpotrivă - sunt doar nişte mormane de uzură interioară. la o adică, ce diferenţă poate să facă un bec incandescent în ultima cameră a inimii? sau câte un cuier pe fiecare alveolă pulmonară situată în capăt?
mă zgârie cuierele puse anapoda în cavitatea toracică. îmi ies pe sub piele - diforme - ca nişte gâlme din coaste. şi becul acela. becul acela pâlpâie şi mă ţine treaz nopţi de-a rândul. lumina lui străbate fiecare ţesut, chiar şi pe cel adipos. apoi, trece prin pijama şi îmi caută pleoapele. defecţiune tehnică - semnalul se propagă întârziat de la lobul meu frontal.
omuleţul ăsta minuscul care îmi pune interiorul fiinţei în ordine nu se poate ocupa chiar de toate. e haios. are un costum de scafandru şi înoată mereu cât să-mi pornească sângele de la extremităţi. mereu are grijă să nu îmi fie frig. am încredere deplină în el. dacă ţine toate instalaţiile sub control, eu unul pot funcţiona rezonabil.
mai greu e când apare inspecţia tehnică. inevitabilă şi cu o şedere nedefinită. iubirea. atunci omuleţul se panichează şi se fâstâceşte, în tandem cu toată fiinţa mea.
structura formală - de bază - nu se alterează. doar instalaţiile de care e responsabil micuţul capătă câteva presiuni în plus. omuleţul - privindu-mi haosul din interior - deschide supapele pentru refulare. măreşte frecvenţa pistoanelor. supraîncălzeşte inima. becul de control din ultima cameră se arde. coastele tremură. şi cuierele aferente. tremură fiindcă alveolele primesc - deodată - un volum mai mare de aer. în aceeaşi măsură în care sunt private - paradoxal - de un volum dublu celui pe care îl primesc.
micuţul tehnician se joacă de-a balonul cu aer cald cu toată fiinţa mea. peste toate aparentele disfuncţionalităţi se poate turna de acum alcoolul. întreţine focul balonului cu aer cald. face ca inspecţia tehnică să întârzie. iubirea. să întârzie să plece. să nu plece.
fiinţa mea capătă spaţiu de găzduire pentru încă cineva - aterizat clandestin odată cu inspecţia. simt un cuier din stânga, îngreunat de un palton. apoi simt o foială constantă în camere. cineva se joacă cu întrerupătorul becului care pâlpâie. acum nu mai pot dormi de agitaţie.
omuleţul responsabil cu reparaţiile interne se îndreaptă spre panoul central de comandă. pe drum, are parte de câteva incendii. de câteva inundaţii. din grabă, conectează greşit instalaţiile între ele.
supapelor de refulări le-a conectat generatorul de lumină. şi a început să curgă peste tot lumină. invadând chiar şi pompele de lacrimi.
curgeau fotoni pe pernă, prin colţurile interioare ale ochilor. cuierele se destrămaseră, iar pielea se retrase din dreptul coastelor, netezindu-le.
foarte curând - un ghimpe simţit în coasta din care a apărut ea. toate instalaţiile defecte şi - mai important - ireparabile de-a dreptul.
omuleţul se îngrijeşte acum de curăţenia formală. de după furtună. lumina înveleşte totul. ca mierea. ca ceara topită. inima se contopeşte - şi ea - cu învelişul de miere.
îmi concediez omuleţul îngrijitor de instalaţii. pentru haosul interior. de care - în secret - mă bucur. mă bucur că totul e dat peste cap. că e racordat greşit. îmi dă o stare de bine infinit. mă face să mă simt uşor. ca un echilibru nebănuit, născut din haos. ca un balon cu aer cald.

0 comentarii

Publicitate

Sus